Cu mingea la picior

Conform unor descoperiri arheologice, de aproape patru milenii oamenii dau cu piciorul în minge. În China secolului al doilea înainte de Cristos se lovea o minge din piele, umplută cu pene şi păr, pentru a fi introdusă într-o groapă cu 35-40 centimetri diametru. Cam peste o jumătate de mileniu, în Orientul Îndepărtat, strămoşii japonezilor stăteau într-un cerc şi trebuiau să paseze unul altuia mingea, fără ca aceasta să atingă pământul.
Fotbalul zilelor noastre provine din Marea Britanie, unde în secolul al optulea al primului mileniu se practica în mod primitiv, violent şi spontan, jucat de un număr aleator de jucători. În acele vremuri regulile erau aproape inexistente, singurul scop fiind de a duce mingea la ţintă folosind orice modalitate, mai puţin uciderea adversarului! De aici şi înrudirea, până la confundare, cu rugby-ul.
Dinastiile britanice au interzis o lungă perioadă noul sport, dar fără succes, pentru că strămoşii italienilor practicau o variantă mult mai organizată, denumită „calcio” şi englezii au fost nevoiţi să îl introducă în şcoli acum 150 de ani. Regulile de bază datează din 1863 şi răspândirea pe glob se datorează influenţei britanice în coloniile regale.
În 1904 a luat fiinţă la Paris Federation Internationale de Football Association (FIFA), cu un număr de 6 ţări fondatoare. După 8 ani, numărul membrilor a ajuns la 21, iar în 1930, când s-a organizat prima Cupă Mondială în Uruguay, se ajunsese la 41 ţări afiliate. Astăzi, nu mai puţin de 208 ţări sunt membre ale asociaţiei şi fotbalul este recunoscut ca „sportul rege”.

Iulian VERNESCU