Biblioteca şi Teatrul Anton Pann, din nou la apă

Teatrul Anton Pann a intrat din nou la apă. A fost suficientă o ploaie de doar 15 minute ca noul lăcaş de cultură să se transforme într-o mică piscină. Apa s-a infiltratat fără probleme prin acoperişul „modern”. Din fericire, clădirea se află încă în garanţie, deci constructorul care a făcut lucrarea va executa reparaţiile pe banii săi. Cel puţin aşa ar fi normal într-o ţară civilizată. Numai că suntem în România şi orice e posibil. E foarte posibil ca firma constructoare să dea vina pe proiectant şi să ceară bani pentru lucrările de refacere a acoperişului şi a tavanului. Construcţia a înghiţit aproape 200 miliarde lei vechi, iar pentru funcţionarea sa CJ alocă anual nu mai puţin de 14 miliarde lei vechi. O sumă impresionată în actuala conjunctură economică, dacă ţinem cont de faptul că doar întreţinerea: căldura, apa curentă, canalizarea, energia electrică, aerul condiţionat presupun un efort financiar de peste 2 miliarde lei vechi.
Şi, dacă la Teatru, apa a intrat prin acoperiş, la Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanu, o altă construcţie ridicată pe bani grei, peste 160 miliarde lei vechi, apa a pătruns în interior şi prin acoperiş, prin vitraliile lui Dican, dar şi prin ferestrele de la parter, inundând subsolul, unde instituţia păstrează o parte din fondul de carte. Sigur că, încă o dată, ideea vitraliilor s-a dovedit a fi extrem de proastă. În plus, CJ a dat 2 miliarde de lei pe ele, bani aruncaţi aiurea: toamna plouă prin ele, iar vara pot să „aprindă” clădirea la propriu, dacă temperatura depăşeşte limita normalului.
În ambele cazuri, Consiliul a aruncat o grămadă de bani pe lucrări executate execrabil, cu vicii de execuţie ascunse, care apar la fiecare ploicică. D.N.