Amenzile-fantomă din România: între nepăsarea contravenienţilor şi haosul din administraţie

Fenomenul amenzilor neîncasate în România este o realitate care apasă greu asupra bugetului public şi, mai ales, asupra credibilităţii statului. În fiecare an, administraţiile locale raportează sume uriaşe provenite din sancţiuni aplicate pentru contravenţii (de la circulaţie până la alte încălcări ale legii) care însă nu ajung niciodată să fie efectiv colectate. În loc ca aceste sancţiuni să descurajeze comportamentele antisociale, ele devin un simplu act birocratic, un document care se pierde prin sertarele instituţiilor. Cauzele sunt multiple: lipsa unor mecanisme eficiente de executare silită, blocajele administrative şi, nu de puţine ori, interesele politice. Există chiar şi situaţii absurde în care refuzul de plată nu atrage consecinţe reale, iar alternativa muncii în folosul comunităţii este tratată cu indiferenţă, fiind uşor de evitat. În final, „nota de plată” ajunge tot la contribuabilul corect, care susţine un stat incapabil să-şi impună autoritatea.
Deputatul PSD Eugen Neaţă readuce în atenţie acest subiect, pe care l-a ridicat şi în trecut, de data aceasta într-un dialog direct cu premierul Ilie Bolojan. Neaţă propune o măsură fermă: acolo unde nu se plătesc amenzile şi nici nu se acceptă munca în folosul comunităţii, să existe o sancţiune reală: privarea de libertate, conform legii. Argumentul său este simplu: doar prin fermitate se poate restabili respectul faţă de lege şi se pot aduce bani reali în bugetele locale.
Mai jos redăm declaraţia integrală a deputatului:
“De o bună bucată de timp, urmăresc prin iniţiativele mele legislative fenomenul întortocheat al neîncasării amenzilor care se dau în România pentru varii încălcări ale legislaţiei în vigoare. Am profitat de prezenţa prim-ministrului Ilie Bolojan în Parlamentul României pentru a-l informa despre preocuparea mea în acest domeniu şi despre inexplicabila tăcere în jurul modificărilor pe care le propun. I-am şi retransmis imediat prin email întrebarea adresată în urmă cu două luni. În fapt, este vorba despre amenzi neîncasate, refuz de compensare a lor cu muncă în folosul comunităţii, procese deschise de primării la tribunal, urmate de noi amenzi şi aşa mai departe, într-un carusel care se învârte pe banii statului, fără nicio altă finalitate decât cheltuirea în zadar a banului public şi compromiterea ideii de respecatare a normelor minimale ale statului român. Din motive electorale, cel mai des, drumul iniţiativei mele din trecut s-a frânt sau s-a înfundat în amânări fără sfârşit. Simplu, eu propun ca refuzul achitării amenzii, urmat de refuzul muncii în folosul comunităţii să se penalizeze, pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, cu lipsire de libertate pentru perioada prevăzută de lege pentru săvârşirea unor astfel de fapte. Este singura măsură fermă, serioasă, pentru a elimina nepăsarea şi dispreţul care s-au instalat de zeci de ani în rândurile contravenienţilor de acest tip. În plus, sumele cărate peste ani în bugetele locale şi niciodată recuperate, pot face loc unor venituri reale şi unei morale a regulilor menite să întărească orice stat. Despre acest lucru am discutat zilele trecute cu prim-ministrul Ilie Bolojan în sala de plen a Parlamentului român. Domnia sa conduce o operaţiune guvernamentală de echilibrare a bugetului naţional şi de punere cap la cap a veniturilor şi a cheltuielilor acestui stat. Ideea mea şi proiectul pe care am de gând să îl reiau în curând se înscriu perfect în politica de urmărire a banului public până la încasarea lui şi de impunere a unei discipline fiscale obligatorie în ceea ce se vrea un stat modern şi performant. Discuţia purtată cu prim-ministrul mă face să cred că, în foarte scurt timp, o nouă iniţiativă legislativă va parcurge drumul până la adoptarea finală şi că ea va pune ordine în haosul care domneşte acum peste fenomenul acordării şi neîncasării amenzilor în România”.