Justiţie sportivă
Am auzit în ultimele zile o serie de aprecieri legate de asemănările dintre cazul lui Remeş şi cel al edililor Râmnicului. Până la urmă, este normal ca lumea să compare, mai ales că fondul problemei este acelaşi: în ambele situaţii protagoniştii sunt bănuiţi că ar fi cerut şi primit şpagă pentru a înlesni obţinerea unor foloase – cuvenite sau nu, pentru cei care le-au întins capcane. Şi într-un caz, şi în celălalt, a fost pusă la cale o adevărată regie, menită a-i prinde cu mâţa-n sac pe şpăgari. Au fost ascultate telefoanele, au fost organizate întâlniri, s-au filmat aşa-zise operaţiuni de flagrant. Cu părere de rău, trebuie să spun că ori procurorii DNA nu sunt profesionişti, ori ei sunt folosiţi strict pentru a pune în scenă răfuieli politice.
Am motive întemeiate să spun asta, dovadă că Mircia Gutău şi Nicolae Dicu au fost achitaţi la Alba Iulia, tocmai pe baza probelor subţiri aduse în instanţă. Probabil la fel se va întâmpla şi cu Decebal Traian Remeş; acesta va fi suficient de inspirat încât să-şi aleagă cei mai buni avocaţi pentru a scoate în evidenţă viciile de procedură din acest caz. Pentru că, orice s-ar zice, DNA nu şi-a făcut bine treaba în cazul Remeş. Dacă se dorea ca flagrantul să fie dus la bun sfârşit, în momentul în care cei doi foşti miniştri se aflau pe terasa din Dorobanţi, procurorii trebuiau să intervină şi să-i aresteze pe amândoi. Remeş primise deja plicul, orice ar fi conţinut acesta, lucrurile puteau fi foarte limpezi acum. Aşa, flagrantul nefiind finalizat, nimeni nu ştie ce conţinea plicul vârât în geanta lui Remeş. Avem doar nişte imagini, nişte convorbiri telefonice, însă nu avem dovada că fostul ministru al Agriculturii a primit cei 15.000 de euro despre care se face vorbire.
Ca un sentiment de mândrie locală, trebuie să remarc un lucru. În cazul flagrantului de la Râmnicu Vâlcea a fost vorba de o mită mai consistentă. Dacă Remeş a fost de acord să se compromită pentru nişte palincă, caltaboş şi vreo 15.000 de euroi, edilii Râmnicului sunt judecaţi pentru că ar fi pretins 50.000 de euro pentru emiterea unui cetificat de urbanism. Din aceştia, se ştie că prin negociere directă s-a ajuns la vreo 40.000 de euroi, din care ar fi fost livraţi 5.000 iar apoi 20.000, aceştia din urmă în toaleta Pensiunii Maria. Aşadar, iată cum un ministru poate fi şpăguit mai ieftin decât un primar sau un viceprimar!
Revenind la fondul problemei, nu pot să nu aduc în discuţie celelalte trăsături caracteristice ale celor două cazuri, Remeş şi Gutău. În ambele situaţii, DNA a avut grijă să facă un tămbălău nemaipomenit. În cazul Remeş trebuia pus la pământ PNL şi implicit, guvernul, în cazul edililor de la Râmnicu Vâlcea trebuia dat un exemplu de corupţie scoasă la iveală, pentru ca Uniunea Europeană să nu mai aibă ce comenta. În ambele cazuri, preşedintele Traian Băsescu a avut un cuvânt de spus. Greu, aş spune. Tămbălăul a presupus, ca mai mereu, prezenţa camerelor de luat vederi, jurnale pline până la refuz cu ştiri legate de evoluţia cazurilor. Aş spune că DNA a fost mereu mai preocupat de cum dă la TV un caz decât de probatoriul administrat. Întotdeauna s-a avut în vedere în primul rând terfelirea imaginii celor implicaţi în presupuse fapte de corupţie decât scoaterea la iveală a adevărului. Dovadă că până acum nu se află în puşcărie niciunul dintre cei implicaţi în cazurile de mare corupţie!
În orice stat civilizat, justiţia are grijă ca înainte de a oferi presei o masă caldă şi consistentă, să-şi fundamenteze cu rigurozitate cazurile. Nimeni nu riscă să distrugă un om din punct de vedere al imaginii dacă nu are în spae un probatoriu beton. În România, se întâmplă exact invers. Omului i se pun cătuşele, este înjurat de opinia publică până la saţietate iar apoi, după o anumită perioadă de timp considerată rezonabilă, este pus în libertate. Din acest punct de vedere, pedepsirea corupţiei în România seamănă cu pescuitul sportiv: peştele, indiferent că este mic sau mare, rechin sau nu, este mai întâi prins şi după aceea aruncat înapoi în apă, după principiul distracţia contează!
Octavian HERŢA
