S-a dublat numărul abandonurilor infantile

• Viitorul nu sună bine!

„Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, că, dacă e aşa, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te poate face fericit.” Cam aşa ar suna o vorba înţeleaptă din nuvela „Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici. Cam cât de sărac poţi fi pentru a-ţi abandona copiii şi a-i plasa în centre de plasament, justificând că nu a-i suficienţi bani pentru a le asigura traiul necesar? Handicapurile congenitale sau dobândite în primii ani de viaţă pot fi o scuză morală în a-ţi abandona copilul? Acest material are drept scop informarea în unele probleme stringente ce privesc centrele de plasament şi motivele abandonurilor infantile.

Se caută asistenţi maternali!

Noţiunea de asistenţă maternală a apărut şi s-a dezvoltat ca urmare a numărului mare de abandonuri înregistrate, cât şi ca o necesitate pentru ca viitorul copil să se integreze mai uşor în societate. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a prelua din centrele de plasament un copil, sunt stabilite de HG 673/ 2003.

Există o comisie care analizează în prealabil condiţiile de trai, copilul trebuie să beneficieze de o cameră a lui, asistentul maternal nu trebuie să prezinte boli cronice transmisibile – lucru stabilit în baza unui certificat medico-legal. Trebuie să prezinte dovada că nu a săvârşit nicio infracţiune (cazierul). Pe lângă toate aceste aspecte, comisia caută referinţe morale de la vecini, preot, rude etc. Asistenţii sociali care fac anchetă vor merge la domiciliu pentru a culege date cu privire la situaţia moral-financiară a asistentului maternal, cât şi a familiei în care copilul va sta.
O persoană pentru a dobândi titulatura de asistent maternal, trebuie să urmeze 60 de ore de cursuri stabilite de Direcţia Socială pentru Protecţia Copilului. Apoi el este testat, este propus în comisie pentru post, urmând a fi calificat şi, când Direcţia are nevoie de el, în baza unei dispoziţii de la Comisia pentru Protecţia Copilului, copilul urmează a fi preluat de asistent.

Statul încurajează abandonul infantil!

În urma acestor proceduri de calificare, asistentul maternal primeşte un salariu de 4.4 milioane lei vechi, la care se adaugă un spor de  încordare psihică de 15%, iar cei care au în plasament copii cu dizabilităţi, mai primesc 25%. Aceştia sunt banii care ii revin asistentului. Copilul beneficiază de anumite drepturi ca: un ajutor de 25 RON pe lună, cei cu handicap având 50 de RON lunar, o alocaţie de plasament de 84 RON, iar cei cu handicap având încă 50%. Pentru copiii de până la trei ani, primesc o alocaţie de hrană de 5 RON zilnic, iar cei peste trei ani beneficiază de 7 RON. În plus, copilul primeşte o alocaţie de două milioane lei vechi. Cheltuielile de întreţinere sunt, de asemenea, decontate, cu condiţia ca asistentul să prezinte dovada.
Date fiind aceste aceste informaţii, apare inevitabil întrebarea: De ce nu beneficiază copilul şi în familia naturală de aceleaşi drepturi pecuniare de care are parte în urma plasării lui în grija unui asistent maternal? Abandonurile sunt puse preponderent în seama sărăciei, iar statul s-ar putea dovedi puţin mai inteligent prin a aloca toate aceste ajutoare financiare familiei care decide să renunţe la copil. Mai ales, că se înregistrează o creştere a abandonurilor infantile. Politica statului se dovedeşte aici încurajatoare, vrând-nevrând, iar logica ar fi ca, în urma unei anchete  să se stabilească persoanele în dificultăţi financiare şi aceşti bani să fie alocaţi lor. Problema, deşi pare simplă, este destul de complicată. Nu încercăm să încurajăm pe cei care nu vor să muncească şi acest ajutor nu ar putea încuraja persoanele care refuză să muncească cu scopul de a primi ajutorul de stat. Dar putem spune că statul ar putea gestiona mult mai responsabil acest curent al abandonurilor „la modă”.

S-au dublat abandonurile

„Începând din 2003, avem de-a face cu o dublare a copiilor părăsiţi în Maternitate şi Pediatrie, mulţi provenind din familii sărace care au 4-5 copii şi nu-i mai pot întreţine”, a declarat Floarea Costoiu, şef serviciu Evaluare, Testare, Pregătire, Monitorizare, din cadrul Asistenţă Maternală Profesionistă(AMP). Totuşi, pentru a nu fi comise noi abuzuri, copilul este intens monitorizat: „ Periodic reevaluăm măsura de protecţie în urma preluării unui copil din centru de plasament. Solicităm primăriile să realizeze anchete de aşa natură incât să evitam eventualele noi abuzuri şi tratări inadecvate”, a încheiat Floarea Costoiu.

Din ce in ce mai mulţi copii abandonaţi!

Săptămâna trecută, 5 copii au fost luaţi dintr-o singură familie, unde în urma sesizărilor autorităţilor locale, copiii au fost luaţi din îngrijirea părinţilor „Copiii erau din comuna Galicea şi în urma abuzurilor şi neglijenţei familiei s-a dispus la preluarea copiilor. Sunt multe familii dezorganizate care comit abuzuri asupra copiilor”,a declarat Adelina Istvan, asistent social în Compartimentul privind Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului. În decursul acestui an, la nivel de judeţ, au fost preluaţi 20 de copii din familii naturale şi plasaţi în centre. Primăria monitorizează orice presupus caz de abuz şi, în urma unei anchete sociale, se decide dacă vor fi luaţi copiii din grija părinţilor.

Copiii cu handicap aruncaţi în centre de plasament

Dacă ar fi să facem un raport asistent maternal/copil abandonat, există 412 asistenţi calificaţi la 480 de copii. Din numărul total de copii, 261 prezintă handicap, astfel că: cei cu handicap grav sunt în număr de 165, accentuat – 40 şi mediu – 36. La nivel de judeţ, în familiile naturale, există 2008, în funcţie de handicap, repartizarea fiind următoarea: grav- 888, accentuat – 697 şi mediu – 463.

Centrele de plasament – afacere rentabilă 

Se pare că centrele de amplasament constituie o afacere prin maniera în care părinţii se raportează la ele. Astfel că, un fenomen care ia amploare îl reprezintă aducerea copiilor în centrele de amplasament până se fac „mărişori” pentru a fi scutiţi de cheltuieli, apoi urmând a fi luaţi şi duşi la cerşit. „Avem cazuri destul de numeroase când părinţii de etnie romă încredinţează copiii în centrele de amplasament şi, după ce cresc, îi scot, pentru ca apoi să îi vezi pe stradă cum cerşesc”, a declarat Floarea Costoiu. Acest lucru nu ne-ar surprinde, deşi, pentru a nu apărea erori interpretative, nici românii nu ar fi scutiţi de aceste „tradiţii”, dacă le putem numi aşa. Mai ales că romii prezinte destule dificultăţi în preluarea lor de către asistenţii maternali.

Copiii romi sunt mai greu preluaţi în grijă

Existe suficiente prejudecăţi pentru ca un copil de etnie romă să nu fie preluat de asistenţii maternali, astfel că ei au „şansa” de a rămâne mai mult în centrele de plasament şi se vor adapta mai greu în societate. Am citit acum câţiva ani un studiu referitor la dificultăţile de adaptare ale romilor în societate. Şi o problemă destul de gravă era aceea că mereu, copiii vor moşteni o mentalitate tribală în familie, fapt ce  va  îngreuna acceptarea lor în societate. Aceasta mentalitate tribală de care se vorbea poate fi anihilată în centrele de amplasament, când copiii nu cunosc diferenţele etnice.

Sudul judeţului, plin de abuzuri şi de cazuri de handicap

Daca ar fi să împărţim judeţul în funcţie de violenţa domestică exercitată asupra copilului, atunci zona Drăgăşaniului e în fruntea listei de de ani de zile.
„Zonele sărace sunt frecvent predispuse la violenţe domestice, iar ceea ce am putut constata este că zona viticolă, unde se face mult vin, coroborată cu sărăcia de acolo face ca numărul de abuzuri să fie extraordinar de mare comparativ cu celelalte zone ale judeţului. Acolo de confruntăm cu o sărăcie mare, consum ridicat de băuturi alcoolice, violenţă domestică ridicată. Şi toate acestea conduc şi la o natalitate cu handicap destul de mare”, a punctat Antonie Ceauşu, Director executiv adjunct pentru „Problemele persoanelor adulte cu handicap.”
Lucian CORNECI