Un an de la demisia lui Mihai Persu

• fostul preşedinte al AJF face o analiză a lucrurilor petrecute în fotbalul judeţean

A trecut un an de când Mihai Persu nu mai e la AJF. Dincolo de tot ce s-a spus despre fostul preşedinte, acesta rămâne omul care-a vrut să scoată fotbalul judeţean din mocirlă, din matrapazlâcurile ieftine, care-a dorit ca toate echipe să beneficieze de condiţii optime de a desfăşura un meci de fotbal, de corectitudine. Ideile sale nu au fost însă privite cu ochi buni de câţiva dintre oamenii în care-a încercat să aibă încredere. De aici şi până la trădare nu a mai fost decât un pas. Iar Persu a ales să plece. Acum, la un an de la demisia sa, nu s-a mişcat nimic în sens pozitiv la AJF, cu excepţia câtorva birouri şi-a unor şpriţuri de pomină.

„Am vrut să instaurez dictatura bunului simţ”

* Se împlineşte un an de la demisia dumneavoastră din funcţia de preşedinte al AJF Vâlcea? Privind în urmă, regretaţi că aţi demisionat atunci?

– Pentru motivul pentru care mi-am dat demisia, nu regret. Regret însă pentru faptul că s-a mai pierdut încă un an în fotbalul judeţean. Şi bănuiesc că se vor mai pierde încă mulţi de acum încolo, atâta timp cât Pintilie este preşedinte. Dar ce să-i faci? Omul acesta nu are cum să facă ceva ce nu cunoaşte. Pornisem pe un drum bun, în sensul că, aşa cum ştiţi şi cred că vă aduceţi aminte, reuşisem să conving oficialităţile, iar aici vorbesc în mod deosebit de preşedintele Consiliului Judeţean, Dumitru Buşe, în faţa căruia, pe această cale, îmi cer scuze pentru faptul că l-am adus la Adunarea Generală în acel moment, iar la sfârşitul şedinţei mi-am dat demisia. Domnia sa venise acolo să confirme Adunării Generale, chiar le-a spus asta delegaţilor, că a fost convins să aloce fonduri de la buget pentru renovarea stadioanelor, urmând ca să prezinte şi un proiect pentru a începe această operaţiune.

* Ce prevedea acest proiect?

– Programul pe care-l gândisem prevedea amenajarea a minim cinci terenuri anual. Gândiţi-vă ce ar fi fost să se continue acest proiect pentru renovarea stadioanelor prin Consiliul Judeţean? Mai mult ca sigur, în momentul acesta cred că aveam deja primele fonduri. Şi era o chestie extraordinară să facem totul cu bani de la buget. Acum, nu ştiu ce s-a mai făcut în această privinţă, pentru că, pe când eram preşedinte, mi se transmisese de la Federaţie că s-a luat legătura cu fostul ministru Anca Boagiu pentru a accesa fondurile europene, ceea ce am înţeles că până la urmă s-a şi făcut de către unele primării.

* Într-adevăr, majoritatea primăriilor au depus actele, la federaţie sau la guvern, dar deocamdată nu a fost aprobată nici o finanţare… Dar de proiectul acela cu Buşe ce s-a mai ales?

– Păi nu s-a mai ales nimic, asta este problema, pentru că nimeni nu a mai promovat nimic după ce am plecat.

* Şi asta e greşeala conducerii AJF care v-a urmat că nu a continuat să meargă pe drumul acela?

– Bineînţeles. Pentru că AJF-ul era promotorul ideii, altcineva n-avea cine să-l continue. Era un proiect exclusiv al Asociaţiei Judeţene de Fotbal, nu era al nimănui altcuiva. Totul s-ar fi desfăşurat în parteneriat cu Consiliile Locale, pentru că ele sunt proprietarele bazelor sportive din comune. Banii veneau de la buget şi se duceau prin AJF către Consiliile Locale, aşa era gândită treaba. Ce însemna un asemenea proiect? Gazonarea terenului, o mică tribună, de câteva sute de locuri, vestiare pentru gazde-oaspeţi şi pentru arbitri, bănci de rezerve acoperite, îngrădirea terenului.

* Aţi fost un preşedinte care-a pus serios piciorul în prag când a fost vorba de baze sportive. Acum, nimeni nu mai e interesat de acest lucru, se propun sisteme competiţionale cu 24-28 de echipe, însă în multe comune calitatea terenurilor de fotbal lasă de dorit…

– Reuşisem să mişc într-o oarecare măsură aceste lucruri, prin faptul că dacă nu puneam piciorul în prag multe echipe nu ar fi avut nici astăzi condiţiile necesare. Numai aşa a reuşit primarul Liţoiu ca până la începerea campionatului să-şi facă vestiare, cu apă curentă, cu duşuri, un lucru extraordinar pentru o comună ca Zătreni. În comuna Nicolae Bălcescu am fost chiar personal, în duminica de dinaintea Adunării Generale. La faţa locului, primarul Oprea, împreună cu vreo 20 de oameni, munceau de zor la teren. Şi exemple mai sunt multe. Din păcate, de atunci, nu s-a mai făcut nimic, a rămas totul aşa. Pentru că a plecat Persu, s-a încheiat treaba asta, iar oamenii care au urmat după mine nu au mai acţionat la fel, în aceeaşi direcţie. Poate că de aceea s-a şi considerat că am un stil dictatorial de lucru. Dar era o dictatură a bunului simţ, o spun şi o afirm răspicat. Dictatură e atunci când impui nişte reguli care-ţi sunt favorabile numai ţie. Ori eu am dorit să impun nişte reguli exclusiv favorabile fotbalului. Nimeni nu poate să-mi reproşeze altceva decât că am vrut binele fotbalului. Şi ce am vrut sau cum am vrut? Am vrut ca această competiţie să nu se transforme într-o Daciadă, ceea ce vor unii să facă acum. Tocmai de-asta am vrut să pun piciorul în prag. Şi uitaţi-vă, încă mai sunt terenuri neomologate corect. Conform statutului, la nivelul Ligii a IV-a nu se mai pot omologa terenuri fără minimul acela de condiţii. Ba chiar şi la Liga a V-a trebuie să existe de asemenea nişte condiţii cât de cât. Dar uitaţi-vă că şi la Liga a IV-a sunt baze sportive jalnice, iar la Liga a V-a cam toate sunt – cum se zice – o apă şi-un pământ. Terenuri care nu au nici un fel de condiţii. Pe un tăpşan s-a făcut un teren de fotbal şi atât. Ori din punctul acesta de vedere, vă repet şi sunt consecvent în a-mi susţine ideea: s-a pierdut un an şi se vor mai pierde mulţi.

„Pintilie va pleca de la AJF cu coada între picioare”

* Cum a fost colaborarea cu Pintilie?

– Nu am făcut decât un singur lucru: i-am dat atribuţiuni. Pintilie s-a plâns tot timpul, înainte de veni eu preşedinte, că nu are atribuţiuni, că este marginalizat. Şi i-am dat atribuţiuni. Dar a făcut praf tot ceea ce i-am dat, nu a fost în stare să facă nimic bun. A ajuns la un moment dat să mă acuze că secretarul general Iustin Croitoru şuşotea cu Adi Blăjan şi că pe săracul Pintilie nu-l băgăm în seamă. Păi dacă la ora 12 era deja beat! S-a dus până şi-ntr-o emisiune beat, când l-a făcut praf pe Gutău, când a spus că locul primarului e la puşcărie şi că merită să stea acolo. Putea să nu mă intereseze, dar a doua zi l-am chemat imediat la mine şi i-am spus: „Eu sunt membru PSD, dar nu politizez instituţia! Vezi-ţi de treabă că eu nu mai pot să vorbesc cu oficialităţile dacă tu vorbeşti asemenea prostii. E în interesul nostru, al AJF-ului, să avem o relaţie bună cu autorităţile. Când te mai duci în emisiuni TV du-te în nume propriu: «Eu sunt Jackie Pintilie, nu vicepreşedinte al AJF. Vorbesc în calitate de cetăţean al cartierului Goranu»”. Am avut o discuţie dură pe chestia asta. Poate cineva să spună că băieţii aceia tineri, Iustin Croitoru şi Adi Blăjan, nu erau competenţi? Blăjan este la ora actuală un jurist recunoscut, are contracte cu marile firme din oraş. Iustin Croitoru este acelaşi băiat excepţional pe care îl cunoaşteţi şi pe care o să încerc să-l ajut în continuare, pentru că a intrat într-un oarecare con de umbră…

* S-a implicat acum la Viitorul Rm. Vâlcea…

– Mă bucur pentru Iustin, dar totuşi nu-i o soluţie. A se implica la nivelul de jucător activ sau antrenor la acest nivel nu înseamnă nimic pentru el.

* Vi s-au adus tot felul de acuzaţii, pe care Pintilie le-a încălcat de multe ori acum, fără ca să se mai sinchisească nimeni…

– Corect. Eu am fost „tocat” tot timpul că nu respect statutul, că nu mai ştiu ce… Cam toate lucrurile astea erau însă aberaţii. Un exemplu: dacă citiţi statutul FRF, care-a intrat în vigoare chiar atunci, adică în august anul trecut, se spune foarte clar acolo că la comisii nu mai au voie să activeze observatorii, cei care sunt înregimentaţi în cadrul AJF-ului, precum şi cei care sunt la echipe. A venit după mine Pintilie şi a făcut totul praf, s-a şters la fund cu regulamentele, iar la ora actuală uitaţi-vă ce harababură e acolo. La adresa mea a mai fost formulată o acuzaţie aberantă atunci, legată de faptul că nu am fost la meciul de baraj pentru Liga a III-a. Păi nici Pintilie nu a fost anul acesta la meciul de baraj. Acum de ce nu a mai zis nimic?

* Ce spuneţi de clemenţa arătată de Pintilie în privinţa ridicării suspendărilor pentru unii jucători?

– E şi aceasta o dovadă că din punct de vedere statutar, acum, la AJF, nu se respectă absolut nimic. Ce făcea Zbârnea era o copilărie faţă de ce face Pintilie acum! Nu se mai ţine cont de nimic. Nu aş vrea să mă exprim dur, dar este clar că e căciulă prea mare pentru ei. Şi totuşi nu vor să înţeleagă că au prins o perioadă când oamenii acţionează mai mult sentimental, nu printr-un proces de gândire. Ba mai mult decât atât, sunt nişte interese meschine, de grupuri, mărunte, iar oamenii din judeţ sunt interesaţi de regulă să menţină această stare, care le convine. Şi de ce le convine? Pentru că foarte mulţi dintre ei, strigă „hoţii”! Dar cum să vă spun, strigă „hoţii” când sunt furaţi, însă nu mai strigă „hoţii” când fură. Ar vrea să se acţioneze cu clemenţă în ceea ce-i priveşte şi să dur cu adversarii. Din punctul acesta de vedere spun că a apărut acest vot, iar Pintilie se află în frunte. Părerea mea este însă aceea că va pleca de la AJF cu coada între picioare.

* Înainte de expirarea mandatului e cam greu să plece pentru că în primul rând cam nimeni nu ştie pe ce perioadă i se întinde acest mandat…

– Am înţeles că Pintilie spune acum că are mandat pe patru ani… Păi e cam fals. Normal, acest mandat a început odată cu alegerea lui Constantin. L-am preluat eu la şase luni după Constantin şi de atunci se ştia că mai sunt doar trei ani şi jumătate.

* Toate mandatele celor trei şefi de acum ar trebui să se încheie în august 2009, adică la exact patru ani după ce Constantin a fost ales preşedinte. Din acel moment trebuie să se raporteze totul. Pintilie şi Neacşu au fost aleşi vicepreşedinţi atunci, apoi când Pintilie a trecut preşedinte, l-a înlocuit Chiriţă în funcţie. Aşa ar trebui să fie, dar la ce bulibăşeală e acolo, e clar că nu se poate întâmpla aşa ceva. Pintilie nu are atâta demnitate să renunţe atât de devreme, chiar dacă se comportă jalnic ca preşedinte…

– Păi de unde demnitate la Pintilie? Pentru că el deja s-a comportat precum câinele căruia îi dai să mănânce şi apoi te muşcă de mână.

* V-aţi simţit trădat din punctul acesta de vedere…

– Nu neapărat trădat. Pentru că şi-aşa îmi era indiferent Pintilie, dar gândiţi-vă că el şi cu Neacşu aveau salarii de un milion până am venit eu. Am hotărât să le dau salarii de trei milioane, dar şi de muncă pentru banii aceştia. Şi atunci toată lumea a zis: „Le-a dat Persu ca să se înţeleagă cu ei”. Ei bine, vedeţi că nu a fost aşa. N-am avut însă nici o înţelegere cu Pintilie. Vreau să vă spun un lucru pe care nimeni nu-l ştie. Înainte de alegerile la preşedinţie am avut discuţii cu Pintilie şi l-am rugat să nu mai candideze. I-am propus, normal, altceva, am încercat să fac un pact cu el, însă m-a refuzat categoric. I-am zis: „Şi aşa nu câştigi. Aliază-te cu mine ca să-l dovedim pe Lovin!”. N-a vrut. Apoi, în momentul în care au avut alegerile, în turul 1, am avut cele mai multe voturi. S-a speculat şi aici că Pintilie mi-a dat mie voturile în turul 2. Păi, mi le-a dat cam volens-nolens. Că dacă nu le luam eu, le lua Lovin! Oricum, mai trebuie să ţineţi minte un lucru, din cele 15 voturi câte a avut, în mod sigur maxim 10 maxim ar fi votat cu mine la îndemnul lui. Pentru că restul ar fi votat cu celălalt candidat, ar fi mers pe convingerea lor. De aceea spun că nu m-am simţit trădat pentru că n-am avut nici un gând cu acest Pintilie.

* Au fost multiple problemele cu care v-aţi confruntat la AJF, iar una priveşte arbitrajul?

– Când am fost ales preşedinte, Tudorică, cel care era şeful CJA Vâlcea, nu mai era membru în Biroul Executiv. Imediat, l-am readus însă acolo, ba chiar l-am şi împăcat cu Pintilie. Am zis să fac bine. În continuare, i-am dat lui Tudorică nişte sarcini clare, dar din păcate n-a răspuns solicitărilor. În momentul în care s-au înteţit atacurile la adresa arbitrajului – chiar în prima etapă a fost un scandal la Şirineasa – l-am sunat pe Tudorică: „Vezi că a comis-o Joiţa şi încă unul dintre arbitri”. Dar atacurile au continuat şi-atunci m-am gândit ce trebuie să fac. Cum nu puteam să dau afară toţi arbitrii, l-am dat doar pe şeful lor. Cu toate că mi-era prieten şi eram foarte apropiaţi. Am avut o discuţie cu Tudorică şi i-am zis să-şi dea demisia pe motive de sănătate. Era şi bolnav, chiar era la spital când am vorbit cu el. Ca să mă trezesc a doua zi că în demisia lui spune: „Îmi dau demisia pentru că nu se poate lucra cu Pintilie, care-a intervenit la doi arbitri la nu ştiu ce meci!”. Chiar e reală treaba, pe arbitrul respectiv îl cheamă Alin Voicescu, l-a pus Pintilie să scrie altceva. Când  Tudorică a scris treaba asta, bineînţeles că mi-a dat cu leuca în cap. Chestiunea a trecut şi pe la Comisia de Disciplină, dar a rămas în suspans, pentru că oricum nu a mai avut nimeni timp să o analizeze.

 * Aţi renunţat aşadar la Tudorică şi l-aţi făcut fericit pe Pintilie…

– Tot ca să liniştesc lucrurile l-am dat afară pe Tudorică, făcându-i într-adevăr pe plac lui Pintilie. Apoi, mi-am zis să nu mai întreb pe nimeni şi să încerc să găsesc un preşedinte bun. Aşa l-am pus pe Lovin! Dar şi Lovin m-a lăsat cu fundul în baltă. Mi-a reproşat că nu i-am luat partea când a început să se certe cu Pintilie. Ce parte să-i iau, pentru că se certau pe o chestie de acum nu ştiu câţi ani, pe care nu o ştiam prea bine!? Şi iarăşi mă trezesc cu o demisie. Pe Tomoiagă l-am pus preşedinte la rugămintea lui Pintilie, recunosc asta. În activitatea arbitrilor am adus însă o îmbunătăţire importantă. Ca să elimin un alt scandal, am decis ca banii de la CJA să intre tot în contul AJF-ului, iar de acolo să plece spre arbitri. Erau tot în gestiunea separată a celor de la CJA, dar astfel am spulberat toate suspiciunile, toate discuţiile de genul celor marca Pintilie: „Tudorică ia banii arbitrilor!”.

 * Într-un interviu recent, Constantin Lazăr a explicat că aţi dorit să renunţaţi la unii membri ai Comisiei de Disciplină. Puteţi specifica mai exact despre ce este vorba? Aţi primit semnale despre unii membrii că ar fi greşit cu ceva?

– Nici nu a trebuit să primesc semnale, am observat chiar eu că au făcut nişte prostii incomensurabile, lucruri scrise negru pe alb, care se pot verifica.

* Lazăr a decis că trebuie să fie solidar cu membrii comisiei pentru că-n fond toţi au luat deciziile şi a dorit să-şi dea la rândul său demisia…

– E vorba însă despre o decizie care s-a dat când Lazăr nici măcar nu era la şedinţă. S-a făcut o mare prostie de către respectivii membri ai Comisiei. Îl lăsase în locul lui, pe unul din ei, nu mai ştiu precis pe care. Eu l-am sunat şi i-am zis: „Ce aţi făcut la şedinţă, ce decizie aţi dat în cazul respectiv? Pentru că nu e conformă cu statutul”. „Păi, domnule Persu, ştiţi, aşa este, cred că e o greşeală”, a recunoscut unul dintre membri. În acel moment, l-am sunat pe Lazăr, care era plecat la un simpozion prin ţară. „Uite ce-a spus omul tău, dumneata ce zici?”. „Păi, eu am fost plecat la acea şedinţă. L-am lăsat pe Erdeli în locul meu”. Aşa că l-am sunat şi pe Erdeli. Acesta era însă foarte deranjat. Că de ce nu l-am sunat pe el? „Ştiţi domne’, eu eram preşedinte în locul lui Lazăr!”. Păi de unde să ştiu eu lucrul acesta?. Habar n-am avut. Lazăr i-a lăsat pe ei să ţină şedinţa. A doua zi, miercuri dimineaţa, am dorit să citesc şi eu deciziile. Lazăr mi-a zis apoi clar: „E o decizie greşită, n-am ce mai zic!”. Şi când colo mă trezesc cu Emil Râmniceanu că vine şi-mi zice: „Lasă Mihai că adaug au aici, pe margine, decizia corectă”. Un fals grosolan. M-am uitat la el şi am rămas şocat! Le-am zis: „Reveniţi-vă! Nu se poate aşa ceva!”. Şi-atunci l-am chemat pe Lazăr la mine şi i-am zis: „N-am nimic personal cu nici un membru, dar nu-mi place ce se întâmplă. Şi-atunci vreau să schimb comisia, unii membri”. Chiar el mi-a spus în acel moment: „Mihai, nici eu nu mai rămân, că am venit cu ei şi-mi este nu ştiu cum să mă despart de ei”. Şi-atunci i-am zis, „Te rog, măcar ajută-ne vreo două săptămâni, până ce-şi intră în pâine ceilalţi”. A fost doar la prima şedinţă, însă apoi nu a mai venit. În rest, nu am avut nici un fel de conflict cu Lazăr. Ba chiar i-am spus mai departe: „Eşti un tip deosebit şi vreau să mă ajuţi în continuare cu alte lucruri”. Discutasem să intre în Comisia de Omologări a terenurilor, adică să rămână în angrenaj, în structurile AJF-ului, dar nu pe partea aceasta de Comisie de Disciplină. Pentru că la un moment dat intervine şi o uzură când ocupi mereu aceeaşi funcţie. Era deja atunci de cinci ani la comisie, acum are şase.

Cine vrea o mare Daciadă?

* Cum vi se pare actuala propune de organizare a campionatului cu două serii de câte 12-14 echipe, faţă de ce aţi propus dumneavoastră pe vremea aceea: o serie unică de 14-16 echipe? Vă menţineţi părerea pentru un număr mai mic de echipe?

– Da, pentru că anul trecut s-a demonstrat încă o dată că actualul sistem nu este viabil. Dacă se măreşte numărul de echipe, campionatul va fi o mare Daciadă. În primul rând se vor simţi frustraţi cei care au condiţii, cei care s-au luptat să-şi facă condiţii. Păi dacă la ora actuală nu sunt 16 echipe în Liga a IV-a care să aibă condiţii de unde o să ia 24-28 echipe sau câte vor, care să aibă condiţii? Şi-atunci acelea care au condiţii se vor duce la cele care n-au. Şi normal că se enervează când văd că regulamentul nu e respectat întocmai pentru toată lumea.

* Dar se poate aproba un asemenea sistem acum?

– În nici un caz acum, ci de la anul…

* Noi am înţeles altceva, că se poate…

– Nu are cum. Dintr-un singur lucru. Dacă se face o asemenea prostie, cu o simplă contestaţie la FRF se anulează tot. Nu se mai pot face măgării de-astea. Este exclus aşa ceva. Scrie clar în statut: sistemul competiţional se schimbă cu minim şase luni înainte de începerea noului campionat. Biroul Executiv nu mai are dreptul de a schimba nimic, are doar nişte atribuţiuni limitate, la fel ca şi preşedintele. Că vrea Pintilie să calce pe cadavre e treaba lui. Conform statutului, nici măcar ridicarea suspendărilor nu se mai poate face doar de către Biroul Executiv.

* Vă mai preocupă să fiţi observator?

– Sunt observator. Am fost validat de către Comitetul Executiv al FRF în campionatul trecut. N-am vorbit încă la federaţie, dar am înţeles că nu se mai depun dosare, ci se confirmă locuri. Şi cei care-au avut probleme sunt daţi pe margine. Nu e însă şi cazul meu. Mi-am văzut de treabă, aşa că am toate atu-urile să-mi continui activitatea ca observator. Împlinesc toate cerinţele pentru a fi observator de Divizia B. Adică am peste 15 jocuri în lotul naţional de tineret, am peste 100 de jocuri în Divizia B, am un meci în Divizia A, sunt fost preşedinte al unei echipe de Liga a III-a, al alteia de Liga a IV-a şi sunt fost preşedinte de AJF.

* S-a vorbit că v-aţi dorit funcţia de preşedinte al AJF pentru a câştiga notorietate în vederea ocupării mai târziu a unei funcţii politice. Cât adevăr există în această afirmaţie?

– Este absurd. Cine a pus astfel problema, a făcut-o în mod tendenţios, pentru că dacă mi-aş fi dorit cu ardoare acest lucru, nu mă mai dădea nimeni vreodată afară de la AJF. Puteam să stau liniştit preşedinte al AJF până la adânci bătrâneţi. Dar am vrut să arăt lumii, şi cred că marea majoritate a oamenilor şi-au dat seama de acest lucru, că sunt un tip principial, care îşi vede nu propriul interes, ci care are o linie directoare de la care nu se abate. Aşa sunt eu.

* Vă mai tentează să reveniţi ca preşedinte la AJF?

În momentul actual nu mă interesează această funcţie, dar ştiţi cum e, nu niciodată să nu spui niciodată. Privind în urmă, mi-am dat încă o dată seama că tot ce s-a scris despre mine erau numai răutăţi, numai „răutăcisme”, cum le zice Vanghelie. Cu titluri din acelea tendenţioase. Marea nenorocire ştiţi care-a fost? Fiind Constantin preşedinte înaintea mea am crezut că la AJF e totul pus pe picioare, că merge brici!

* Şi acesta a fost un subiect de scandal atunci, cum că l-aţi fi atacat pe Constantin?

 – Eu nu l-am atacat pe Costică. Ştiam cât de riguros a fost ca preşedinte. Întotdeauna însă mi s-au scos vorbele din context. Din punct de vedere administrativ totul era OK. Numai că erau foarte multe lucruri care depindeau de el. Făcuse un sistem în care totul era dependent de el. Era zilnic acolo, orice problemă ajungea la Costică. Eu nu am gândit lucrurile aşa, am dorit o descentralizare a activităţilor. Nu vedeam ca la capătul tuturor să fie preşedintele.

„Săraru ar fi un preşedinte bun”

* D-asta şi era supărat Pintilie, că toată lumea intra la preşedinte, iar la el nu venea nimeni, deşi se străduia să „latre” în stânga şi-n dreapta … Apropo, pe cine aţi vedea capabil să preia destinele asociaţiei, să conducă această asociaţie, un rival pe măsură pentru Pintilie, peste 2-3-4 ani sau cât mai are Pintilie de stat?

– Un om bun pentru această funcţie, care are şi experienţă, e Dan Săraru. Dar nu cred că-l interesează. Cu toate că ar trebui, chiar dacă e şi primar. Timp ar avea. Însă nu ştiu dacă-i permite statutul aleşilor publici să fie şi preşedinte la AJF. Ştiu că Dumitru Dragomir e în aceeaşi situaţie, e şi deputat şi preşedinte LPF. Pe Săraru îl văd ca pe omul care are capul pe umeri. E un om sufletist, a făcut multe pentru fotbalul judeţean, îl cunosc de pe vremea când era la Cernişoara. Fără nici un fel de discuţie, mi se pare unul dintre oamenii capabili din fotbalul judeţean. Apoi, ca şi alură de conducător, Constantin Lazăr poate să fie de asemenea un şef bun, dar iarăşi cred că nici pe el nu-l interesează. Are multă experienţă, e genul de om care dacă vrea, face. Dar nu ştiu în ce măsură vrea. Mă refer aici strict la partea lui de activitate fotbalistică, nu la partea lui de pregătire profesională. E însă un tip care de multe ori acţionează cu un prea mult duh al blândeţii. Acum, în toate domeniile, numai un om cu mână forte poate să ţină activitatea în frâu. Şi nu doar atât, ci şi s-o şi rentabilizeze, s-o dinamizeze. Uitaţi-vă la Ligă, la federaţie, la cluburile de fotbal. Cele care sunt la nivel înalt, sunt cele care au lideri puternici. Nu se poate face treabă fără o mână forte.

* Cine credeţi că e vinovat pentru toate aceste nereguli?

– Exclusiv preşedintele AJF. De ce? Pentru că el numeşte preşedintele CJA. În perioada mea nu s-a întâmplat nimic, în afară de primele etape, când am şi fost drastic, iar rezultatele s-au văzut imediat. În a doua jumătate a campionatului, puteţi să verificaţi asta, a fost linişte. Oamenii şi-au dat seama că nu au cale de întors cu mine. Păi aduceţi-vă aminte numai de momentul bătăii lui Rotariu la Stroeşti. L-am sunat pe Ciolacu şi l-am chemat la mine în birou. „Câţi ani ai?”, l-am întrebat. Avea 42. „Păi şi ce mai vrei? Du-te acasă, lasă-i pe alţii să joace fotbal!”. Le-am spus foarte clar la toţi: „Nu aşteptaţi prea multe de la mine”. În momentul în care Pintilie a anulat suspendările la toată lumea, era normal că oamenii s-au gândit: „Lasă că venim cu un sac de cartofi şi poate rezolvăm treaba”. A fost cea mai mare prostie. Pentru că şi la mine, imediat după ce am fost ales preşedinte, au venit mulţi cu asemenea rugăminţi.

* Aţi fost acuzat că aţi stopat Flacăra Horezu pentru a face loc Coziei Călimăneşti spre baraj?

– Până la urmă i-am demonstrat lui Chelcea că nu am nici un fel de răutate faţă de echipa lui. Am făcut o singură greşeală şi am recunoscut-o. L-am chemat pe Chelcea şi i-am spus: „Am greşit!”. A luat Buga un cartonaş roşu în meciul dinaintea etapei cu echipa din Călimăneşti şi nu le-am dat voie să plătească cauţiunea. Nu le-am dat voie pentru că mă bazam pe regulament, dar n-am cunoscut faptele de îndeaproape. Şi mi-am cerut scuze apoi, am zis că am greşit, n-a fost cu intenţie. Tocmai de aceea am şi adus o brigadă de arbitri din alt judeţ. Pintilie se atacase atunci rău de tot că de ce nu a fost anunţat. Vreau să vă spun că n-am ştiut nici eu ce brigadă este. I-am dat sarcina asta lui Tudorică, i-am spus să dea o brigadă din altă parte, nu mă interesa de unde şi cine. Nu era treaba mea.

* Acum Pintilie e pentru brigăzi din afara judeţului…

– Nu e o noutate pentru mine. În fond, dacă luaţi programul meu şi hotărârile pe care le-am luat în acele şase luni de mandat veţi vedea că cea mai mare parte din programul meu se regăseşte în ceea ce a făcut Pintilie în continuare… Au preluat şi ideea cu un nou sediu pentru AJF. Dacă mi-aş fi continuat mandatul probabil că aş fi făcut şi Casa Fotbalului, lucru de care tot am fost hulit.

* Păi chiar credeţi că Pintilie are vreun program-platformă precis, în afară de acela de a-şi stopa adversari cu orice chip, un stil demn de epocile comuniste…

– Nu ştiu asta, nu e treaba mea. Acţiunile pe care cei de la AJF le-au făcut în continuare sunt conforme cu ideile mele. O parte din ele se regăsesc în platforma mea program. Chiar eu pregătisem schimbul de experienţă cu alte judeţe la nivelul arbitrilor. Întrebaţi-l şi pe Tomoiagă, că era şi pe vremea aceea în comisie. Stabilisem să facem schimb de experienţă cu Doljul, cu Argeşul, şi cu Sibiul erau discuţii în plan. Până încep să se pună arbitrii noştri pe picioare, haideţi să capete puţină experienţă, să-i scăpăm puţin de atmosfera asta încordată din judeţ. Şi am văzut că l-a începutul campionatului au preluat ideea.

* Da, au preluat-o, însă doar luând arbitri din alte judeţe, nu şi invers, adică să plece şi vâlcenii…

– La mine era vorba doar de schimb de experienţă. Adică, noi trimitem arbitrii câte 3-4 etape. Unde aceştia se puteau schimba în bine. L-am dat exemplu atunci pe Voicescu, un băiat cu potenţial, dar care intrase în nebunia de aici şi care făcea varză fiecare meci. Am zis: „Haideţi să-l trimitem câteva etape în alt judeţ, să se calmeze, aducem alte brigăzi la schimb şi vom vedea ce efect are”. Am dat doar un exemplu, dar mai erau mulţi în cazul său. Toate le gândisem în sens pozitiv, să începem să mişcăm sistemul. Care era mort, era inert, nu se mai mişca nimic. Vedeţi dacă nu mă ştiam cu inima împăcată, mi-aş fi apropiat presa. Dar ştiind că n-am făcut prostii şi sunt curat ca lacrima, am mers pe aceeaşi linie. Am curajul răspunderii, şi vă rog să verificaţi la AJF, absolut toate hârtiile care-au intrat în asociaţie sunt văzute şi semnate de mine. Nu există hârtii semnate altfel, mi-am asumat tot ceea ce am făcut. De ce? Pentru că am acţionat conform statutului. Ca fapt divers, vedeţi dacă se mai practică aceeaşi treabă în mandatul lui Pintilie.

* Nu prea. Acum, chefurile sunt specialitatea lui Pintilie…

– Am auzit şi eu asta, că a fost la un meci beat, că se ţinea de gard, era vai de el. La acest capitol, pot să vă spun că eu nu am vrut să aloc prea mulţi bani pentru protocol, pentru că mi s-a părut o chestie infamă. Cum să fac asta dacă sunt şi aşa bani puţini la AJF? În încheiere, aş vrea să vă mai spun un lucru. Am constatat de-a lungul timpului o chestie şi de-abia acum am reuşit să-mi dau seama cât de gravă este. Am un stil de lucru care îi timorează pe colaboratori. Percepeam asta, dar nu o realizam. Mi s-a întâmplat la firmă, în decursul timpului, cu cei care lucram. Îi vedeam pe toţi timoraţi în preajma mea, oameni ca lumea, care se încurcau, se gâtuiau. De ce? Pentru că ştiau că sunt extrem de fixist şi de riguros, de perfecţionist. Şi-atunci am stat, m-am gândit şi am început să fiu mai atent la chestiunile astea. Ei bine, acelaşi lucru mi s-a întâmplat la AJF. Oamenii erau timoraţi, dar fără ca eu să le fac ceva. De ce? Pentru că aveam un stil dur de lucru. Dar eu sunt dur şi după aceea mângâi. Nu mi-am dat seama de lucrurile astea cât am fost preşedinte la AJF.
Nicolae CIUCESCU