Mafia noastră cea de toate zilele

De cele mai multe ori, mafia are legături serioase în mediul de afaceri „vizibil” dar şi în politică. De fapt, mafia cuprinde o serie de indivizi organizaţi pe niveluri de „competenţă”, din toate sferele sociale. Fie că este vorba despre bătăuşii care îţi iau glanda pentru că ai întârziat o zi cu returnarea unui împrumut cu camătă, fie că este vorba despre capii lumei interlope care stabilesc priorităţile, direcţiile de acţiune, sau de ramificaţiile lor la nivelul diverselor instituţii ale statului – Poliţie, Tribunal, mafia este una şi aceeaşi. Este compusă din exact atâţia membri câţi sunt necesari ca treaba să meargă ca pe roate. Nu o dată am văzut cum funcţionează sistemul mafiot: politicieni foarte cunoscuţi au în spatele lor interlopi care-i susţin şi pe care-i susţin.

O dată ajunşi în posturi importante, aceşti politicieni trebuie să-şi plătească într-un fel datoriile. Sunt destule surse care bagă mâna-n foc vizavi de modul în care anumiţi inşi au ajuns pe posturi importante datorită banilor oferiţi de interlopi. Toată lumea ştie cam ce înseamnă o campanie electorală… Arestarea clanului Piele şi mai apoi eliberarea unora dintre membri demonstrează încă o dată că mafia nu înseamnă doar arme şi bâte. Faptul că ulterior instanţa a dispus arestarea preventivă a 5 dintre membrii grupării mafiote nu schimbă cu nimic prima decizie, în urma căreia au fost lăsaţi în libertate nişte indivizi extrem de periculoşi. Înseamnă de multe ori băieţi sau fete frumos îmbrăcaţi, în costume impecabile, care fac orice le stă în putinţă pentru a-şi proteja colegii.

Este suficientă o hotărâre judecătorească strâmbă pentru ca de munca a sute de poliţişti să se aleagă praful. Mulţi s-ar putea întreba cum este posibil aşa ceva. Ei bine, dacă vom arunca un ochi asupra ramificaţiilor pe care membrii clanului Piele le au în lumea politică şi de afaceri vâlceană, vom înţelege mai mult. Infracţiunile de care ei sunt acuzaţi nu ar fi fost posibile dacă alţi oameni nu i-ar fi ajutat să obţină nişte documente, nişte avize, nişte semnături, nişte ştampile. Activitata de cămătărie, de exemplu, nu este posibilă decât dacă beneficiezi de un solid suport legal. Cineva trebuie să-şi gireze din punct de vedere legal actele mafiote. Şi slavă Domnului, ştim cu toţii cât de uşor poate fi cumpărată bunăvoinţa celor care ar trebui să respecte legile în ţara asta! Dacă nu ar exista toate aceste ramificaţii în toate mediile cunoscute sau nu, mafia ar fi doar un simplu cuvânt taman bun pentru construit scenarii de film.

În fapt, asta este adevărata lume interlopă: o amestecătură de golani şi domni la costum, de arme, droguri, discursuri politice şi bani, mulţi bani care se plimbă de colo-colo. Ăsta este liantul celor care îşi dau concursul pentru mafia să fie una dintre cele mai puternice structuri organizaţionale cunoscute. Şi aşa cum este de aşteptat, nimeni nu are cu adevărat interesul să distrugă mafia. Pentru că nu-i aşa, de acolo mănâncă toţi.

Va fi foarte interesant de urmărit acest caz al clanului Piele. El ne arată încă o dată cât de corupt este încă sistemul. Fără să vreau, mă gândesc la ce spunea acum două-trei zile şeful statului, atunci când se referea la magistraţi. Nu sunt nici pe departe un fan al lui Traian Băsescu, însă nu te poţi abţine să nu-i dai dreptate atunci când este cazul. Iar când se referă la justiţia din România, are din plin. De prea multă vreme judecătorii mimează justiţia, împărţind-o aşa cum le vine lor bine. De prea mult vreme faptele grave de corupţie, abuzurile cât Intercontinentalul, sunt protejate de magistraţi. De prea multă vreme cei care au furat România ani în şir sunt lăsaţi se scape iar cei care fură de foame un sac de cartofi sunt găsiţi vinovaţi pentru toate relele din lume. La 17 ani de la Revoluţie vedem cât de bine funcţionează sistemul judiciar în România. Cei care ar trebui să se afle de mult timp după gratii sunt puşi în libertate de judecători inconştienţi, doar pentru că unii dintre potentaţii zilei sunt mână-n mănă cu aceştia. Interesele în toată această poveste sunt atât de mari, încât vom asista la adevărate zbateri disperate ale monstrului. Totul, sub ochii îngăduitori ai justiţiei româneşti.
Octavian HERŢA