Gluma de mestecat: Povestea porcului
de Habarnamdiade
Când pe Hari l-au trădat sănătatea, colesterolul şi sentimentele pentru Găbiţa, l-au băgat de câteva ori în sperieţi, din pricina cirezilor de vite şi a turmelor de oi pe care le înfulecase pe nemestecate, pe porc l-a lovit străluminarea şi a descoperit leacurile băbăteşti şi buruienile strămoşeşti. Din lighioana care mânca la troc ce nimerea, numai să fie mult şi să nu se termine niciodată, se adăpa la jgheab cu crame întregi de vinaţuri şi făcea apologia pântecelui plin de la toate parastasele ţărănisto-ufedisto-liberale, malacul a ajuns un neostoit apostol al curelor de slăbit. Patrupedul s-a făcut erboristul crăpelniţei de băşina porcului, spiţerul fierturii de coaiele popii şi reţetarul borhotului de puţa ciorii.
De aici şi până când era să ne ia benga pe toţi, dar i-a băgat pe mulţi în spital, n-a mai rămas decât un singur pas. A îmbrăcat cămaşa morţii şi s-a închis cu o liotă de şarlatani, ce-şi ziceau terapeuţi. Un pârdalnic vindea praf de tibişir, îndoit cu pişat de aricioaică văduvă, iar altul pretindea că poate dovedi boala de zahăr cu gargară de cuişoare de potcoavă de iapă înţărcată. În acest mare ticălos a avut încredere mult mai tânărul Dragoş, punându-l naş, deşi ştie mai bine ca oricine că hahalera cu înfăţişare umană le-a pus gând rău tuturor subalternelor de douăzeci de ani, colege, nepoate, fine şi străine.
