„Nea Chirică” istoriseşte cum a fugit de-acasă în ziua nunţii pentru a juca fotbal la Drăgăşani

* jucătorul Constantin Vlaicu descrie câteva din cele mai palpitante aventuri prin care a trecut în vremurile tinereţii

În 1960, Iolanda Balaş a câştigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de Vară de la Roma, după ce a sărit 1,85 metri, cu 14 centimetri mai mult faţă de următoarea clasată. Tot în ce de-al şaselea deceniu din mileniul anterior, URSS avea să câştige prima ediţie a Campionatului European de fotbal, după finala disputată împotriva Iugoslaviei, scor 2-1. În acelaşi an, lua fiinţă în comuna Orleşti prima echipă de fotbal, care purta atunci, ca şi acum, numele Voinţa. Despre istoria incredibilă a acestei grupări fotbalistice ne povestesc Cornel Roşianu şi Constantin Vlaicu, două dintre personajele care au fost angrenate din postura de jucător în fenomenul care are la bază balonul rotund.

Regretatul Dumitru Anescu a jucat şi la Orleşti

Înfiinţată la iniţiativa lui Constantin Florescu, fostul secretar al Sfatului Popular (denumirea socialistă pentru primărie), gruparea din primii ani avea în componenţă câţiva fotbalişti care au scris istorie pentru Vâlcea, la nivelul sportului-rege: Aurică Băzăvan (portar), Cornel Roşianu, Constantin Anescu, Florin Costea (tatăl jucătorilor de la Universitatea Craiova, Floin şi Mihai), Constantin Florică, Dragoş Ionescu, Dumitru Anescu, Marin Marinoiu, Mugurel Piersică, Ştefan Stanciu şi Dumitru Dumitrescu. Dacă numele Dumitru Anescu vă sună familiar, atunci trebuie ştiut că acesta este nimeni altul decât antrenorul care, în 1973, avea să stabilească cea mai mare performanţă a fotbalului vâlcean. Cu el în calitate de „principal”, Chimia Rm. Vâlcea avea să aducă în Zăvoi Cupa României, după finala câştigată împotriva Constructorului Galaţi. Regretatul tehnician a trecut în lumea celor drepţi în urmă cu doi ani. De asemenea, în prima echipă a comunei s-a regăsit şi Ştefan Stanciu, actualul doctor al Maternităţii din Drăgăşani, care a jucat în tinereţe pentru „U” Cluj. „Îmi amintesc că băteam echipele din apropiere la diferenţe mari de goluri. Am reuşit chiar să obţinem două remize cu Cauciucul Drăgăşani, una dintre cele mai bune echipe care existau în Vâlcea. Au fost vremuri frumoase, în care Orleştiul avea trupă puternică”, îşi aduce aminte de primele vremuri Cornel Roşianu, actual consilier local în Primăria Orleşti, fost profesor de Limba Română şi Limba Italiană, ajuns acum la vârsta de 74 de ani.

Constantin Vlaicu, nebun după fotbal

Pe 8 noiembrie 1982, fotbalistul Constantin Vlaicu renunţa la burlăcie, urmând să-şi unească destinul cu actuala soţie. Tot în aceeaşi zi de poveste, Voinţa Orleşti avea meci oficial cu Cauciucul Drăgăşani (echipă sponsorizată la acea dată de către fosta întreprindere de talpă şi încălţăminte din oraşul Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu). Vlaicu îşi aduce aminte de acel moment magnific de parcă ieri s-ar fi întâmplat şi narează scena cu un simţ umoristic bine conturat: „Era ziua în care urma să mă căsătoresc. Ce să fac eu acum, că aveam şi meci pe viaţă şi pe moarte cu Cauciucul, din ultima etapă. M-am bărbierit repede de dimineaţă – doar pe jumătate din faţă – am plătit lăutarii pentru cât au cântat şi am plecat să joc. Fără să ştie mama şi tata, am tăiat-o la microbuz. Imediat după ce s-a încheiat partida, m-am întors acasă, pentru că mă aştepta soţia s-o duc la biserică. Nevasta mi-a spus atunci: ”Mă, tu nu eşti întreg la minte!” Eu i-am explicat că doar două vicii am în viaţă: sportul şi pescuitul”, spune Vlaicu, cunoscut sub pseudonimul de Chirică, poreclă acordată de către regretatul Dumitru Anescu. „Nea Mitică Anescu mi-a pus porecla de Chirică, pentru că eram un copil neastâmpărat, care nu stătea locului în nicio clipă”, mai spune povestitorul nostru.

În ’77, au tăiat barele porţii echipei din Călina

O altă întâmplare nostimă s-a petrecut în ediţia de campionat 1976-1977, atunci când Voinţa avea meci direct cu rivala de moarte din satul Călina, comuna Prundeni. Pentru a-şi adjudeca victoria cu orice preţ, orleştenii au pus la punct un plan diabolic, care avea să rămâne definitiv scris în analele fotbalului judeţean. „Călina avea trupa mai bună decât noi, însă şi noi eram ambiţioşi şi nu vroiam deloc să pierdem. Cum să facem acum să luăm maximum de puncte? În noaptea de dinaintea meciului, am mers 10 kilometri pe jos până la Călina, am tăiat barele porţilor, doar cât să nu pice la pământ, le-am învelit în celofan să nu observe nimeni şi ne-am întors acasă. A venit ora meciului. Mă rog, ne conduceau adversarii cu 3-1, mai erau zece minute de joc, iar noi disperaserăm, că urma să pierdem această confruntare de ambiţie. Atunci, un coleg de echipă, a şutat puternic în bara porţii, care s-a rupt şi a picat la pământ. Regulamentul prevede ca porţile să fie puse la loc în maxim 15 minute, pentru a nu pierde »la masa verde», însă ei nu aveau de unde să scoată alte porţi. Şi aşa am câştigat strategic şi acest derbi local. Nu vă spun că am plecat dezbrăcaţi de la stadion, că adversarii ne-au alergat să ne dea o mamă de bătaie pentru ceea ce le-am făcut”, ne-a relatat una dintre păţaniile sale petrecute sub tricoul Voinţei Orleşti.

În 1990, terenul de joc a fost revendicat

În vara anului 1990, după căderea regimului comunist şi odată cu începerea retrocedărilor la nivel naţional, terenul de joc a intrat în posesia unui localnic, căruia îi fusese confiscată suprafaţa de către vechea conducere. „În 1992, mă aflam la un magazin, împreună cu nişte prieteni şi am zis să înscriem din nou echipa în campionat. Am jucat un an de zile la Scundu, după care ne-am făcut un nou un teren, pe actualul amplasament”, mai spune Constantin Vlaicu.

Din 1996, fotbalul a intrat sub „lupa” lui Constantin Cârstina

În 1996, în anul în care Victor Ciorbea a fost numit prim-ministrul României, Constantin Cârstina era desemnat viceprimar de către consilierii locali ai Primăriei Orleşti. Până în 2000, Cârstina avea să susţină pe cont propriu echipa locală de fotbal, pentru ca, mai apoi, Voinţa să fie finanţată de către aparatul administrativ din Orleşti. Constantin Vlaicu mai susţine că principalul responsabil de faptul că fotbalul din Orleşti a ajuns la un nivel superior este întocmai primarul, care a investit puternic în crearea unei baze sportive model.
„La Orleşti, sportul nu a fost mereu atât de iubit ca sub actuala administraţie publică. În anii ’80, strângeam bani de la prieteni, pentru a juca fotbal. Totul s-a schimbat odată cu sosirea lui Constantin Cârstina la primărie. Din 1996, atunci când el a fost ales viceprimar, fotbalul din localitate a început să se dezvolte în continuu, Cârstina susţinând mereu activitatea. De fapt, primarul a realizat lucruri extraordinare pentru întreaga comună: a băgat apă, canalizare, gaze, a asfaltat aproape toate uliţele, a creat două terenuri de sport. Pe scurt, le-a făcut localnicilor o viaţă mai bună, de aceea, merită tot respectul nostru. După părerea mea, Cârstina va fi ales primar până la pensie, pentru că este unul dintre puţinii care se pot mândri cu atâtea realizări”, a conchis Constantin Vlaicu.

Lucian CORNECI