„Cupa Ligii Campionilor este singurul trofeul care-mi lipseşte, dar sper că-l voi obţine la finalul acestui sezon”

* liderul CS Oltchim, Steluţa Luca, este de părere că echipa vâlceană este mai puternică decât cea din anul competiţional trecut şi are forţa necesară pentru a îndeplini obiectivul european

Căpitanul formaţiei CS Oltchim Rm. Vâlcea – campioana României şi vicecampioana Europei, Steluţa Luca este, cu siguranţă, un exemplu pentru orice sportiv. A plecat de mică de lângă familie, a dat la o parte orice altă bucurie a copilăriei pentru a se dedica întru totul handbalului, sport care a răsplătit-o până la urmă pentru eforturile făcute şi i-a adus şi multe satisfacţii: titluri naţionale, europene, zeci de meciuri la prima reprezentativă a României, alături de care s-a bucurat şi de rezultate de excepţie. A ajuns acum la 35 de ani, este liderul unei formaţii care domină autoritar campionatul românesc şi şi-a propus câştigarea cele mai importante competiţii inter-cluburi, Liga Campionilor. S-a gândit şi la retragere, însă viaţa sportivă exemplară, fără excese, seriozitatea în pregătire, au ajutat-o să se menţină şi acum la cel mai înalt nivel. Steluţa Luca ne-a mărturisit că simte că mai poate să facă faţă pretenţiilor CS Oltchim şi deocamdată planurile sale se leagă tot de echipa vâlceană. În cadrul unui interviu pe care îl redăm în continuare a vorbit despre handbal, despre Oltchim, oferindu-ne, de asemenea, şi câteva amănunte din viaţa de familie.

* Unde vezi Oltchim la finalul acestui sezon?
Obiectivele sunt aceleaşi ca şi cele de anul trecut, câştigarea campionatului şi accederea în finala Ligii Campionilor. Dacă se va juca şi Cupa României, ne dorim şi acel trofeu.

* Cum e echipa faţă de sezonul trecut, cum o simţi şi care ar fi atuu-rile Oltchimului în acest an?
Mult mai motivată, mult mai bună. Venirea lui Ozel ne dă un plus în faza de atac, refacerea lui Alis (n.r. Valentina Ardean), după accidentare, la fel. Acum a revenit şi Adina (n.r. Meiroşu) şi cred că avem o echipă foarte frumoasă în acest an. Iar principalul atuu al Oltchimului, la pregătirea pe care am avut-o, cred că tot apărarea rămâne. Acum avem şi trei portari de super clasă, o dată cu revenirea Terezei Tamaş. Avem cam tot ce ne trebuie. Acum toată lumea e aptă, în afară de Ramona, care are un pic probleme cu tendonul. E forte important ca toate jucătoarele să fie disponibile la efort. Nu ne dorim decât să fim ferite de accidentări.

„Mi-a fost destul de greu în Danemarca. Am avut multe momente în care am vrut să-mi iau bagajele şi să plec”

* Am înţeles că Ozil e o jucătoare mai pretenţioasă, că a avut probleme de acomodare la echipele din afara Turciei, pentru care a mai jucat. Cum o simţi la Oltchim?
Chiar am vorbit cu ea şi mi-a spus că s-a acomodat foarte bine aici. Că i-a fost mai greu un pic în prima săptămână, pentru că a plecat de acasă, departe de familie. Probabil că a avut probleme de acomodare la echipele pentru care a mai jucat, din afara Turciei. Ştiu că a fost în Norvegia, la Byasen, iar în ţările nordice îţi trebuie ceva timp să te acomodezi. Şi mie mi-a fost destul de greu. La un moment dat ziceam: îmi iau bagajele şi plec acasă, nu mai stau aici. Dar la Oltchim cred că am ajutat-o şi noi să se acomodeze. Suntem şi mai aproape de ţara ei. Plus că la noi e un colectiv OK.

* Vă ajută meciurile din campionat să pregătiţi revenirea în Liga Campionilor?
Ne ajută şi meciurile din campionat, cu toate că nivelul a scăzut foarte mult în România. Dar oricum, pentru toate echipele cu care jucăm, meciul lor cel mai important din campionat, este cel cu Oltchim. Vor să dea totul, să câştige. De-asta noi trebuie să ne pregătim foarte bine, pentru că fiecare adversar încearcă să ne pună probleme. Au contat mult în pregătire şi turneele din Germania, unde Oltchim a făcut nişte meciuri foarte frumoase şi toată lumea s-a întrebat cum de jucăm aşa bine. În Champions League ar trebui să avem forma din turneele din Germania şi Ungaria.

„Bojana Popovici reprezenta cam 40 la sută din echipa Viborgului”

* Pe cine vezi favorită dintre celelalte echipe să acceadă în fazele superioare ale competiţiei supreme?
Buducnost cred că şi-a făcut o echipă foarte bună prin asigurarea serviciilor Bojanei Popovici, iar Gyor nu stă deloc rău. De asemenea, cred că Viborg e puternică, dar nu la fel ca anul trecut. Bojana era undeva la 40 la sută din echipa Viborgului. Randers, cea cu care e posibil să jucăm în grupe, e iar un adversar foarte bun. Am văzut că domină campionatul danez, unul foarte puternic şi câştigă la diferenţe de 10-15 goluri aproape fiecare meci. Şi să nu uităm de Larvik, care şi-a cam luat toate jucătoarele de la Naţionala Norvegiei. Merg pe jocul de la Naţională şi cred că Larvik e cea mai puternică dintre toate aceste echipe.

* A venit un antrenor nou la echipă. Care e diferenţa dintre Peter Kovacs şi Radu Voina, cum v-aţi acomodat cu tehnicianul maghiar?
Fiecare antrenor are stilul lui de lucru. Peter s-a axat mai mult pe pregătirea fizică, el are o chestie cu apărarea, pentru că apărarea e foarte importantă şi cred că suntem pe un drum bun.

* Am auzit că i-aţi găsit şi o poreclă, „Neamţul”…
Am mai auzit şi eu pe cineva, că i-am fi pus poreclă, dar eu chiar nu ştiu despre această poreclă.

* Vă înţelegeţi cu el sau e mai greu să comunicaţi?
Nu, nu e mai greu. Majoritatea înţelege limba engleză, plus că o mai avem şi pe Gabi Szucs, care ne mai transmite indicaţiile. Până la urmă, ce poate să fie diferit în exprimare? Jocul e aceleaşi. Jocul de handbal e foarte simplu. Nu se schimbă nimic dacă ne vorbeşte în româneşte sau în engleză.

* Eşti liderul unei echipe formată din jucătoare cu caracter puternic. Cum reuşeşti să te impui în vestiar?
Suntem 20 de fete, fiecare are caracterul ei, dar, fiind cea mai în vârstă, nu sunt probleme. Şi ele la rândul lor vor ajunge la vârsta mea şi cred că avem de învăţat unele de la altele. Eu de la ele, ele de la mine. Într-un grup de 20 de persoane, stai în cantonament, în deplasări, petrecem mult timp împreună, e normal să mai existe şi neînţelegeri, dar sunt conflicte minore, de moment. Nu e ca în alte sporturi, la fotbal spre exemplu, unde vedem că se nasc tot felul de scandaluri.

Gabi Szucs, colegă de cameră

* Narcisa Lecuşanu se număra printre cele mai bune prietene ale tale din cadrul echipei. După plecarea ei, ce jucătoare ţi-a rămas mai apropiată?
Da, Narcisa a fost printre cele mai bune prietene ale mele, dar ea a hotărât să se retragă. Am păstrat legătura, mai vorbim la telefon. Acum împart camera în deplasări cu Gabi Szucs. Dar toate îmi sunt colege şi-mi sunt apropiate. Tot timpul trebuie să laşi loc de „Bună ziua” într-un colectiv.

„Faptul că am muncit de la o vârstă fragedă m-a ajutat să-mi păstrez şi acum tonusul”

* Toată lumea apreciază valoarea şi profesionalismul tău. Cum reuşeşti să te menţii la un nivel ridicat?
Cred că e şi de la mama natură. Iar mai cred că pregătirea pe care am avut-o la junioare m-a ajutat foarte mult. Înainte era altă mentalitate în pregătire. Se punea accent pe activitatea de la nivel juvenil, cluburile stăteau mult mai bine din punct de vedere financiar şi puteau asigura condiţii optime de pregătire. Făceam două antrenamente pe zi, aveam sală. Ori acum, am văzut, junioarele nu au nici lumină în sală la antrenamente. Cred că munca de la o vârstă fragedă m-a ajutat să-mi păstrez şi acum tonusul.

* Ştiu că te-ai gândit şi la retragere. Fizic, cum stai în acest moment?
Fizic stau foarte bine în acest moment. Dar va veni vremea când, aşa cum am renunţat şi la echipa naţională, o să renunţ şi la echipa de club. Acum rămâne să vedem când va veni momentul acela. Am o vârstă, 35 de ani, trebuie să mă gândesc şi la asta, cu toate că eu cred că dacă aş evolua într-un alt campionat, aş mai juca lejer încă 3-4 ani. După Oltchim nu cred că va mai fi altceva, dar niciodată nu poţi spune niciodată. Cine ştie…

* Cam când ţi-ai programat să se întâmple lucrul acesta, să te retragi? Va fi influenţată decizia ta şi de ceea ce va realiza Oltchim în acest sezon?
Vom vedea ce va fi anul viitor. Am timp de gândire până atunci. Nu depinde acest lucru de ceea ce vom realiza în acest sezon. Totul depinde de cum mă simt eu, de forma fizică. Pentru că am vrut să renunţ anul acesta, dar am simţit că mă simt OK. Plus că am scăpat de probleme de la spate şi chiar sunt bine în acest moment.

* Te-ai gândit ce vei face după ce te vei retrage? Îţi surâde ideea de a fi antrenor?
E o întrebare pe care mi-o pun de mai bine de un an. E foarte greu, pentru că Vâlcea e un oraş mic, sunt foarte multe jucătoare care se retrag şi merg pe antrenorat, dar nu, nu sunt condiţii să ai o echipă de junioare sau ceva de acest gen. E sigur totuşi că voi rămâne la Vâlcea, nu voi pleca de aici. Pentru că aici am familia, am totul.

„Iubesc foarte mult copiii, dar în acest moment nu sunt prea pregătită să devin mămică”

* Viaţa de sportiv impune anumite restricţii, trebuie să i te dedici în totalitate. Totuşi, de la o vârstă, jucătoarele de handbal îşi doresc neapărat un copil. Ţi-ai programat un astfel de moment?
Bineînţeles, şi noi ne dorim un copil. Când o fi să fie, va fi binevenit. Dar nu facem un scop din asta. Sincer, în acest moment, nu suntem noi prea pregătiţi pentru un copil. Am mai spus, iubesc foarte mult copiii şi mi-aş dori la un moment dat să devin mămică, să am o fetiţă. Provin dintr-o familie cu mulţi băieţi şi aş vrea o fetiţă. E normal să ai şi un copil, pentru că îţi aduce multă fericire. O am exemplu pe Lumi (n.r. Dinu), pe care n-o vedeam în această postură… Dar deocamdată mă mulţumesc cu copiii pe care i-am năşit. Am patru fini, o Steluţă, o Diana şi doi Andrei. De asemenea, eu şi Andrei suntem moşii lui Ştefan, fiul Dianei (sora Adinei Meiroşu). Ne plac foarte mult copiii şi cred că şi ei pe noi. Suntem foarte apropiaţi de cei mici şi toată lumea se întreabă cum va fi când vom deveni şi noi părinţi.

* Apropo de Luminiţa Dinu, ce spui despre cooptarea ei în staff-ul Naţionalei?
Nu ştiu prea multe despre acest lucru, dar dacă e adevărat nu pot decât să o felicit! O aşteaptă un drum greu, mult mai greu decât cel sportiv, dar pentru ce-a făcut Lumi pentru Naţionala României, cred că e o recompensă.

* Ţi-ar plăcea să ajungă şi tu într-o astfel de situaţie?
Cum am spus, dacă ar fi să antrenez, aş vrea undeva la copii. M-aş vedea lucrând cu cei mici. Îmi surâde ideea de a deveni antrenor, dar să lucrez cu copiii.

* Ca sportiv, probabil că Liga Campionilor este tot ceea ce-ţi lipseşte, nu?
Am Cupa Cupelor, Supercupa Europei, o medalie cu Naţionala, şi la senioare, şi la tineret. Liga Campionilor ar cam fi singura care-mi lipseşte. Sper să mă bucur şi de acest trofeu la finalul sezonului.

Despre retragerea din echipa naţională…

„E mai bine să se întrebe lumea «de ce?», decât «când?»”

* Îţi pare rău că ai luat decizia să te retragi de la Naţională?
Nu îmi pare absolut deloc rău. A fost un moment în care cred că am luat cea mai bună decizie şi chiar mă felicit pentru asta. Am avut astfel timp şi pentru mine, şi pentru familie. A fost o perioadă în care am putut să mă odihnesc şi nu mai am probleme de sănătate. Am avut acele probleme cu spatele şi nu regret absolut deloc retragerea. Pentru că e foarte, foarte rău dacă ai astfel de probleme, cu spatele. Apoi, cum a zis şi domnul Gaţu, e mai bine să se întrebe lumea «de ce?», decât «când?»

* Ce-i lipseşte în acest moment Steluţei Luca?
Deocamdată sunt Ok, sunt foarte bine. Mulţumesc lui Dumnezeu! Să continui tot aşa şi totul vine de la sine.

* Ai plecat de la o vârstă fragedă de acasă. Nu-ţi lipseşte familia de la Galaţi?
Nu, pentru că vorbesc zilnic la telefon cu familia mea din Galaţi. Merg cam de două ori pe an la ei, dar mai des vin ei la mine. Când e meciul la Galaţi, ne vedem, pentru că trebuie să-mi aducă bunătăţi. Avem un ritual al nostru şi de câte ori ne ducem, ne aşteaptă acasă cu sărmăluţe, cu preparate culinare specifice.

* Ştiu că aveţi o locuinţă la Şirineasa. Îţi place viaţa la ţară, te vezi stabilită acolo peste câţiva ani?
Viaţa la ţară e cea mai frumoasă. Mai târziu, probabil, acolo ne vom stabili, ne vom retrage la Şirineasa. Şi acum, când avem puţin timp liber, acolo ni-l petrecem. Acolo locuieşte şi soacra mea, cu care mă înţeleg excelent.

Simona SIMA