Salariaţii bibliotecii au dat din lac în puţ

• fragmente dintr-o scrisoare deschisă

O scrisoare disperată primită la redacţie din partea unui grup de salariaţi ai Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” ne-a convins că oameni aceştia au scăpat de dracu’ şi au dat de mă-sa. Atunci când fostul director al bibliotecii, Dumitru Lazăr a fost mătrăşit de şeful Consiliului Judeţean, toată lumea, inclusiv noi ziariştii, am crezut că în sfârşit în mausoleul megalomanic născocit de Iulian Comănescu cu preţul a sute de miliarde lei vechi, se va aşterne liniştea. De curând, Lazăr a pierdut şi procesul intentat Consiliului Judeţean, aşadar şi orice şansă de a se ai întoarce la bibliotecă. Locul său a fost însă luat de o doamnă susţinută de PNL, Sanda Constantinescu.

Ei bine, despre această doamnă salariaţii spun că e mai rea decât Lazăr. Într-o scrisoare intitulată „Din lac în puţ”, câţiva salariaţi deznădăjduiţi speră că glasul lor va fi auzit de cei în drept. Sperând şi noi acelaşi lucru, nu avem decât să dăm curs solicitării lor de a publica fragmente din această misivă. Iată ce ne scriu oamenii: „Actuala directoare este adusă cu maşina instituţiei pe la 9-9:30, după ce dă câteva telefoane, după ce i se aduce cafeaua (de pupincuriste), apoi pleacă dar nu pe jos la Universitatea C. Brâncoveanu, unde tovarăşa profesoară conf. Univ. are ore. Lucru ce în anul 1999, când Dumitru Lazăr urma să fie dat afară de către Anton Miţaru, (constituia) una din învinuirile ce i se aduceau – că avea catedră întreagă la Liceul Pedagogic şi pleca din timpul serviciului cum o face şi doamna activistă mai sus numită. De cum a venit noua directoare şi-a adunat în jurul său o parte din personalul care chipurile era împotriva lui Lazăr şi împreună fac şi desfac, cum doresc şi cum îi ajută intelectul chiar dacă ciripitorii domniei sale nu prea fac mai nimic în bibliotecă pentru ce sunt plătiţi din banii statului. Câteva similitudini: D. Lazăr transformase holul instituţiei noastre în ţinerea de spectacole zgomotoase contrar statutului unei biblioteci judeţene care tocmai trebuia să contribuie la un climat de linişte pentru cititorii de la sălile de lectură, periodice ş.a. Actualmente în acelaşi hol se petrec lucruri ciudate: au loc periodic ateliere de manichiură (pedichiură), de artă culinară (prăjituri), arborează panouri mobilizatoare pe domenii ce numai doamna directoare le pricepe că cititorii noştri ne întreabă, pentru cine sunt toate astea? Cui îi folosesc? Biblioteca a devenit colţ stradal!
Dacă D. Lazăr era avid de a se fi văzut în cadrul camerelor de luat vederi şi tot timpul invita persoane influente din capitală ţi ţară pe socoteala statului, pentru a-i pune cuvinte protectoare şefilor judeţului nostru, doamna Sanda Constantinescu trece o zi şi nu i se ia un interviu sau nu este luată în cadru, dă telefoane la TV Vâlcea 1, solicitând cameraman pentru a-i satisface bolnăviciosul viciu. Altfel, respinge orice sfat ce am dori să-l dăm în folosul bunului mers al instituţiei, de parcă s-ar fi născut în bibliotecă. Aşa se face că ascultând pe te miri cine (neavizat) a reuşit să „spargă” cataloagele sistematic şi alfabetic, instrumente indispensabile de lucru şi de informare a masei de cititori. Cataloage lucrate cu migală şi competenţă de foştii şi o parte din actualii bibliotecari. (…) Nici o bibliotecă publică din ţara noastră, ce se respectă, nu a spart (izolat) cataloagele tradiţionale: Biblioteca Academiei, Biblioteca Naţională, Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti, Cluj Napoca, Iaşi, Astra Sibiu şi altele nu şi-au abandonat serviciul informaţional tradiţional, care va mai dăinui ani de zile de aici încolo, în pofida existenţei calculatorului. (…) Oare de ce suntem lipsiţi de dreptul de a ne alege noi din interiorul instituţiei conducătorul?