Vâlcea pitorească (XV). Prin Cetatea Narăţului. Un drum care uneşte Brezoiul Lumii de Cascada Lumii

Narăţul. Este Muntele care priveşte Brezoiul. Sau Brezouiul se uită către el. Mărginimea Brezoiul care desparte două oraşe, două staţiuni, balneologia Căciulatei şi bluesul Brezoiului. Dacă Oltul le uneşte, pe jos, prin valea plină de meandre, prin defileul unic al dacilor, Narăţul le uneşte prin cer. Despre Narăţ vom vorbi şi despre traseul dumnezeiesc de frumos care domesticeşte sălbăticia acestui munte.

Traseul cu punct roşu porneşte din zona captării de apă iar acum, în noiembrie, intri în chiar în povestea celor trei păduri, de aur, de argint şi aramă. Şi nu ştii ce e mai frumos, pământul sau cerul. Sau frunzele care ning pe lângă tine într-un tango ireproşabil. În sunet de talangă, începi urcarea printre ţancurile de piatră, prin serpentine dar, fără bocanci cu talpă aderentă, nu ai ce căută aici. Respiri regulat, lăsând aburul să încălzească un pic zona rece, a brumei de dimineaţă. Traseul pleacă din nord. spre sud, spre cascada din tunel.
După 45 de minute de mers, ajungem în Valea Vultureasa. O imensă prăpastie spre sud vest, cu toate culorile, aşezate precum straturile din erele geologice. Frunze galbene, frunze verzi încă, frunze roşii, miros de frunze zdrenţuite. Ţipătul unui corb care se învârte un pic în gol. Facem un popas mic pentru că e zona generoasă de fotografiere.
Urcăm pe parte din est a Culmii Satului, respectăm marcajul de punct roşu care ne plimbă cam 40 de minute prin această minunată zonă a Căpăţânilor. Aici traseul este unul stâncos, cataracte şi trebuie să înaintăm cu grijă, pe pământul alunecos. Zona este foarte accidentată, ocolim un ţanc stâncos uriaş, prin dreapta şi ajungem în Şaua dintre Turnuri. O culme cuminte, străjuită de două formaţiuni zvelte, înalte, aici, în ”cetatea Narăţului”. Turnul Mare şi Turnul Mic, pe numele lor de botez.
După 10 minute, merită. Avem o panoramă de vis spre Munţii Lotrului şi spre Cozia. Inima ne bate cu putere, parcă suntem la prima înălnire cu cea mai frumoasă femeie din univers şi care ni se oferă doar nouă, într-o îmbrăţişare unică. Se vede Foarfeca Narăţului, care formează defileul, Loviştea şi Brezoiul. Se vede toată lumea dintr-un singur punct. După un sfert de oră ajungem în Vârful Vultureasa, 1449 metri. De aici, drumul coboară spre sud, prin Şaua care ne duce la vârful Verdeş. Facem o oră spre Coşurile Narăţului, urcăm pieptiş, apoi coborâm lin, spre sud, paralel cu muchiile vestice ale Coziei. Într-un final ajungem la Izvorul Ferigilor. Aici se află vârfurile, crenelurile celebre ale Cetăţii Narăţului. Foto, odihnă, ultimele sandviciuri, râdem, spunem bancuri şi apoi ne contiunuăm drumul, pentru a nu ne prinde seara lui noiembrie. Spre sud, spre Şaua Târsa. Coborâm pe marcajul cu punct roşu, admirând spre amiază târziu soarele care fuge după Buila şi ultimul popas este Poiana lui Pavel. Drumul spre Forestier este o pantă abruptă şi alunecoasă de o jumătate de kilometru. Ajungem la Forestier şi apoi la cascada din tunel. O cascadă uriaşă de aproape 50 de metri înălţime care ţese o perdea de acolo de deasupra stâncilor până în bulboana din vale. Este un picaj de apă, pârâul se transformă într-un prădător al văzduhului care ţinutuieşte flămând prada dinspre măruntaieie Geei. Este minunat acest tumult de apă care jos are o poartă spre infern. E acolo, o stâncă uriaşă despre care s-ar spune că afost pusă de atlanţi să astupe gaura iadului. Iar apa sfinţilor să o înece pe veci. Dar nu e asta tot. Minunea e acolo sus. Cascada nu apare din senin ci…la nici doi kilometri de mers pe jos se ajunge acolo, unde cineva, omul, a construit această divină reprezentare a raiului. Pentru că printr-un abis rotund, plin de stânci, o scară improvizată de om, din capete de rocă se coboară la esenţă. Un tunel lung de 50 de metri şi înalt de 3-4 metri este coridorul săpat prin munte, de unde se aruncă Lotrişorul. Da, cascada este capătul unui drum prin subteran, un culoar al destinului, pe unde curge acest pârâu. Imaginea, tot spectacolul este inedit, cheile înguste de unde vine acest râu tâios, născut de Geea, trecerea sa printr-o peşteră tunel şi apoi saltul în gol, ca un acrobat de circ… Aceasta este povestea unui drum de noiembrie, un traseu splendid care uneşte Brezoiul Lumii de Cascada Lumii.
(Material realizat de Clubul de Presă Vâlcea / Campanie de informare derulată cu fonduri de la Consiliul Judeţean Vâlcea, în cadrul proiectului „Vâlcea pitorească. Pe traseele montane din judeţul Vâlcea”)