Spirit de echipă

OPINIA SPECTATORULUI

Istoria perioadei dinainte de evenimentele din decembrie 1989 este o istorie trăită de marea majoritate a locuitorilor acestei ţări şi ne aducem aminte că deviza călăuzitoare a fiecăreia dintre noi a fost atunci „să te descurci în condiţiile date”! Mai mult, românul a încercat din răsputeri să găsească o oază de verdeaţă în deşertul comunist, încercând să nu supere pe nimeni, dar, în general, interesându-se mai puţin de cele ce se întâmplau cu cei din jur. „Vremurile noi” ne-au pus în faţa unei noi provocări. De acum ni s-a oferit şansa de a progresa ca naţie, fără oprelişti şi limite, numai că putem atinge ţinta numai şi numai dacă acţionăm colectiv, printr-o colaborare pusă în slujba unui ţel. Cele petrecute până acum ne dovedesc dezarmant că e mai greu decât înainte! Se pare că suntem martori pasivi la un „paradox”  românesc. În sport, spre exemplu, am dat dovadă până în 1989 de un spirit de echipă însufleţitor. Fiecare succes era muncit şi însoţit de tot sprijinul fiecărui factor de răspundere şi fiecărui privitor sau spectator. Acum, succesele se lasă mai mult aşteptate, sunt singulare, asta pentru că avem mari probleme în plan colectiv. Avem talente, se mai găseşte şi ajutor material, dar plătim un bir prea mare lipsei de omogenitate şi echipa suferă! Exemplele sunt multe şi dezamăgitoare. Reprezentativele de fotbal, handbal şi rugby au „reuşit”  contra-performanţe răsunătoare datorate în mare măsură degringoladei colective. Ce poate fi mai dezarmant decât să beneficiezi de valori individuale ce pot activa cu succes la nivel de vârf în orice competiţie şi echipele pe care le formează să capoteze lamentabil când te aştepţi mai puţin. Când domini destul de clar o întrecere sportivă mai mult de 90 % din timp şi în final „capeţi” un eşec nemeritat, nu se poate trage decât o concluzie: o echipă nu trebuie să însemne niciodată o mână de oameni adunaţi pentru un scop, ci efortul colectiv făcut de o naţiune, de un popor care să găsească mijloacele de izbândă din cumularea dorinţei, potenţialului şi entuziasmului constructiv. Este greu, nimic de zis, dar se pare că problema colectivului nu ţine neapărat de domeniul sportiv ci de însăşi societatea în care trăim. Exemplele oferite de poporul spaniol şi de mai multe ţări asiatice, în frunte cu China, sunt dovada că se poate… 

Iulian VERNESCU