Acasă Editorial (Şi) Euro 2012 fără România

(Şi) Euro 2012 fără România

63
0

După ratările succesive ale prezenţei la turneele finale europene sau mondiale din 2002, 2004, 2006, 2010 între care s-a intercalat o singură prezenţă (surprinzătoare având în vedere componenţa grupei preliminare) în 2008, a venit rândul să punem cruce şi prezenţei la turneul final al C.E. 2012 din Polonia şi Ucraina. Vinerea trecută, dar şi marţea aceasta, echipa naţională de fotbal a României şi-a arătat limitele remizând, 2-2 cu Belarus acasă şi 1-1 cu Albania, la Tirana, în meciuri cu echipe cu care altădată „ne distram” în preliminarii.
Într-un fotbal dominat de corupţie, de scandaluri nesfârşite şi de zdrăngănit de cătuşe, nu poate creşte o naţională care să se aproprie cât de cât de cea a „Generaţiei de aur” din perioada 1990-2000. La mijlocul campaniei de calificare pentru Euro 2012 am schimbat un antrenor limitat în aria de selecţie şi în capacitatea de a imprima echipei un stil propriu de joc, Răzvan Lucescu, cu un altul, Victor Piţurcă, pe care mai marii FRF îl dăduseră afară cu scandal în 2009 după debutul dezastruos în campania de calificare la C.M. 2010 (0-3 cu Lituania acasă la Cluj, 2-3 cu Serbia la Constanţa şi 1-2 cu Austria în deplasare la Klagenfurt). Soluţia comodă pentru FRF numită Victor Piţurcă şi-a intrat rapid în rol şi a reuşit să fie neînvins în cele 5 meciuri disputate până acum: 1-0 cu San Marino în amicalul cu cântec înaintea căruia Mutu şi Tamaş au fost excluşi pe timp (ne)limitat din naţională, 2-0 în Luxemburg (grazie Torje!), 0-0 cu Franţa la Bucureşti la inaugurarea „Naţional Arena” şi cele două egaluri mai sus amintite din ultima săptămână. Din păcate fotbalul sărac practicat de echipele antrenate de Piţurcă a risipit şi ultimele speranţe de calificare la turneul final din vara viitoare. Pe „câmpul de cartofi” de la Bucureşti, de pe „Naţional Arena”, în repriza a doua a meciului cu „cocoşii galici”, deşi se aflase că Bosnia a învins Belarus-ul şi nouă ne trebuia victoria pentru a mai avea şanse de calificare, Piţurcă şi Tătăruşanu trăgeau de timp cum puteau ei mai bine pentru ca România să mai obţină un „glorios” 0-0 cu Franţa care nu ajuta la nimic.
Cel mai valoros, dar şi cel mai capricios fotbalist român al începutului de secol şi de mileniu, Mutu, a fost exclus de la naţională exact atunci când ar fi fost mai mare nevoie de el, înainte de meciul cu Franţa.  Mureşean şi Sânmărtean nu au intrat în vederile selecţionerului la acel meci, deşi erau doi dintre cei mai în formă jucători din campionatul intern. Unicat în fotbalul mondial, contractul dintre Piţurcă şi FRF prevede ca obiectiv calificarea României la C.E. 2016, selecţionerul neavând nici o sarcină în campaniile de calificare la C.E 2012 şi C.M. 2014!! Văzând astfel de lucruri îţi vine bineînţeles ideea să-i dai dreptate aproape în totalitate lui Mititelu în războiul din justiţie cu FRF şi LPF (deşi în relaţia cu jucătorii şi cu antrenorii, patronul oltean este dalmaţian sadea) şi să aştepţi ca în fotbalul românesc să aibă loc „revoluţia” dorită de toată lumea, mai puţin de reprezentanţii corupţi, umili şi slugarnici ai cluburilor afiliate celor două organisme, atunci când aceştia votează în Adunarea Generală (scuze puţinilor preşedinţi de cluburi ce nu se încadrează în categoria de mai sus!).

• Dan SĂRARU