Scrisoare deschisă adresată antrenorului Erik Lincar

„Mă numesc Dan Cătălin Săraru şi sunt tatăl jucătorului de fotbal Leonard Săraru, legitimat la FC Damila Măciuca cu contract înregistrat la FRF pentru o perioadă de doi ani şi jumătate: ianuarie 2012-iunie 2014.
Am fost (acum nu mai sunt) unul dintre suporterii adevăraţi ai echipei FC Damila. În calitatea de vicepreşedinte al AJF Vâlcea, în iunie anul trecut am răspuns din partea AJF- ului vâlcean de meciul de baraj pentru promovare în Liga a III-a dintre FC Damila şi Recolta Stoicăneşti, disputat la Craiova. La sfârşitul meciului câştigat de FC Damila cu 1-0, în vestiarul fericirii numele meu a fost scandat cu bucurie şi respect de către jucătorii de atunci ai Damilei care făcuseră istorie promovând echipa în Liga a III-a. În turul de campionat de Liga a III-a 2011-2012, în seria a IV-a, am văzut „pe viu” zece meciuri ale echipei antrenate atunci de Gabriel Mangalagiu (ce diferenţă de comportament şi de caracter între el şi domnia voastră, domnule Lincar!), bucurându-mă sau suferind odată cu echipa şi cu suporterii.
În perioada de iarnă, la dorinţa patronului echipei – domnul Dan Niţu, am acceptat ca băiatul meu cel mic să se transfere de la CSM Rm. Vâlcea la FC Damila Măciuca, transferul rezolvându-l eu cu conducerea CSM Rm. Vâlcea. Leonard venea după o accidentare urâtă petrecută în aprilie 2011 la ligamentul încrucişat anterior al piciorului drept, în urma căruia a fost operat (cu succes) la Spitalul de Urgenţă Floreasca, de către profesorul Gheorghe Popescu. Recuperarea a durat aproximativ 5 luni şi a fost făcută profesionist la Centrul Naţional Mogoşoaia, cu renumitul fizioterapeut Tinel. Atât operaţia cât şi recuperarea s-au făcut la sugestia medicului echipei naţionale de fotbal, Pompiliu Popescu, sub supravegherea  căruia băiatul a fost tot timpul. Leo a traversat cu stoicism momentele grele din vara – toamna anului trecut (operaţia, mersul în cârje, recuperarea pas cu pas), iar după perfectarea transferului şi încheierea contractului cu FC Damila (pentru doi ani şi jumătate) s-a prezentat în jurul datei de 20 ianuarie la antrenamentele noii echipe la care veniseră-ţi antrenor dumneavoastră, domnule Lincar.
A efectuat fără probleme perioada cantonamentului montan de la Govora şi aştepta cu speranţă returul de campionat pentru a reintra în circuitul competiţional din care fusese scos de o nefericită accidentare, la 18 ani şi jumătate. Din păcate, din lotul numeros de 23-25 de jucători (apropo, pe Bălan cum aţi acceptat să îl luaţi în cantonament dacă nu era transferat la FC Damila?), băiatului meu nu i-aţi dat nici cea mai mică şansă să-şi recapete încrederea prin joc. În meciurile amicale pre-competiţionale l-aţi băgat în teren să joace ultimele 20 de minute cu Hidroelectra Rm.Vâlcea, în acel celebru 0-3, în urma căruia era să plecaţi mai devreme de pe meleagurile vâlcene, 4 minute la Bradu, 2 minute cu Dinamo II în capitală, 60 de minute (din 120) cu FC Oltchim pe sinteticul din Zăvoi şi nici un minut în celelalte meciuri amicale.
În campionat, în retur, l-aţi introdus doar în etapa a 8-a, 25 de minute cu FC Oltchim (el fiind ultima schimbare) şi 25 de minute în ultima etapă cu Dunărea Calafat.
Felicitări pentru promovare şi pentru prelungirea contractului cu FC Damila (contract consistent, deşi… nu vă interesează banii), dar şi profunda mea dezaprobare pentru modul (şmecheresc şi laş) în care aţi considerat să vă despărţiţi de 8-9 jucători, anunţând în presă că nu şi-au mai prelungit înţelegerile cu FC Damila!
Ruşine pentru această minciună cel puţin în privinţa lui Leo!
Nu am avut onoarea să facem cunoştinţă pentru că nu am considerat niciodată ca băiatul meu trebuie să fie împins în faţă ca să joace. Au fost împinşi însă alţii (la sugestia conducerii) de către importatul om de fotbal din anturajul echipei pe care l-aţi avut colaborator apropiat, după ce a ieşit pe uşa din dos din arbitraj. Au fost împinşi să joace şi jucând uneori nu au făcut-o rău. Pentru că numai prin joc un fotbalist tânăr poate să progreseze.
Apropo, despre Leo aţi ştiut că a debutat la CSM Rm.Vâlcea la 17 ani şi o lună în două meciuri de Cupa României în deplasare în care a înscris 3 goluri unor echipe de Liga I? (unul la Mioveni şi două la Mediaş lui Vâtcă). Aţi ştiut că are 10 meciuri jucate la Liga a II-a la 17-18 ani sub conducerea lui Alin Artimon? Aţi ştiut că este jucător de bandă nu inter cum l-aţi folosit în puţinele minute jucate?
Probabil ca n-aţi ştiut, căci „sfătuitorii” dumneavoastră trebuiau să facă lobby pentru alţii şi să spună despre Leo că a fost accidentat grav, că nu-şi revine, că nu poate ajuta echipa. FALS! Timpul o va dovedi.
Cât priveşte promovarea în Liga a II-a, poate vom mai discuta despre acest subiect. Acum doar câteva lucruri: 4-3-3 se juca prin anii 80-90, iar comparaţia cu Barcelona şi cu Guardiola pe care aţi dat-o la presă este ca o blasfemie. Acum se joacă 4-4-2 sau 4-2-3-1, rareori alt sistem.
Şi încă ceva, în meciul cu Minerul Motru în sâmbăta Paştelui păcat că nu aţi avut în lot şi al cincilea fundaş central că îl băgaţi şi pe acela într-un meci jucat acasă cu principala contracandidată la promovare! Şi băgându-vă „cu fundu-n poartă” aţi primit gol în minutul 92…
În privinţa viitorului dumneavoastră  ca antrenor de Liga a II-a, sezonul paltonului s-ar putea să nu vă prindă la Vâlcea”.

• Prof. Dan Cătălin SĂRARU