SCM Rm. Vâlcea, buget de locurile 7-8 în Liga Florilor!

Echipa de handbal vâlceană a reuşit, săptămâna trecută, să se lupte din nou, de le egal la egal, cu cea mai puternică formaţie de handbal din România, CSM Bucureşti, grupare cu pretenţii şi în Liga Campionilor. SCM a câştigat derby-ul cu scorul de 31-30. Victoria, contestată de oaspeţi, a fost meritată dacă ţinem cont de aspectul jocului şi de faptul că ”municipalele” au fost tot timpul cu un pas înaintea bucureştencelor, nu de ultima fază. Poate fi trecută la capitolul surprize. Nu doar datorită diferenţei de lot, de valoare dintre cele două, ci şi dacă luăm în considerare bugetele. De fapt, SCM ar trebui să se claseze undeva pe locurile 7-8 în Liga Florilor, din acest punct de vedere. Acum e pe 7 în clasament, însă aspiraţiile sunt mai mari. Oficialii de la poalele Capelei au trasat, ca obiectiv, ocuparea unui loc eligibil pentru participarea în cupele europene.
Florin Verigeanu, preşedintele secţiei de handbal de la SCM, a vorbit, pe larg, despre situaţia clubului, bugetul disponibil pentru acest an, sponsori, lot, variantele de antrenori care au fost luate în calcul, dar şi despre viitor. Materialul a fost realizat înaintea derby-ului cu CSM Bucureşti, care a redat Vâlcii strălucirea din trecut.

Doar 240 de abonamente vândute dintr-un total de 740

• S-au vehiculat tot felul de variante referitoare la buget. Concret, pe ce bani vă bazaţi la echipa de handbal?
Ca şi buget, noi suntem pe 7,8 sau 9 în ţară. E un an mai greu. Până la urmă lumea trebuie să înţeleagă că fără bani nu poţi face performanţă. Sunt mai mulţi factori pe care trebuie să-i iei în calcul. Bugetul nostru, la ora actuală, este format din 8 milioane lei, pe care ni-i dă Primăria şi 600.000 lei de la CJV. Deci 8,6 milioane pentru tot clubul, incluzând secţia de fotbal, cheltuielile care s-au făcut la sală, cu modernizările. Aici am avut o restanţă de 350.000 lei de anul trecut. Rămân 8,25 miliarde. Apoi trebuie să luăm în calcul toate utilităţile pe care le plătim la Sala Sporturilor, la stadionul din Zăvoi, cel de la Căzăneşti, sala PT 2 din Ostroveni, pentru cluburile de pensionari. Toate le suportăm noi. Iarna am plătit 40.000 lei, lunar, numai căldura. La fotbal sunt cheltuieli cu salarii, personalul de la club şi altele. Nouă, la handbal, cred că ne revin undeva în jurul a 7 milioane lei, poate chiar mai puţin. Avem sub 1,4 milioane de euro pentru handbal. Ca să acoperim nevoile, trebuie să atragem bani şi din alte surse. Prevăzusem 450.000 lei din bilete şi abonamente, să mai aduce vreo 2 milioane lei de la sponsori şi să facem bugetul care ne-ar trebui, în jurul a 2 milioane de euro. Dar din abonamente am vândut de 70.000 lei. Nu ştiu din bilete ce mai prindem. Pentru meciul cu Bucureşti am pus în vânzare 860 de bilete. Abonamente… am făcut 740. S-au dat 240. E incertitudine, oamenii nu ştiu ce se va întâmpla, dacă se va închide totul iar, dacă se vor întrerupe competiţiile. Sunt restricţii şi peste tot sunt probleme de acest gen. Aceasta este povestea cu bugetul. Nu ne putem compara cu Bistriţa, Buzău, Brăila, de exemplu. Cu Bucureşti, nu mai vorbim. Ei oricum sunt la alt nivel. Aceştia sunt banii pe care îi avem. Autorităţile locale au făcut eforturi să ne asigure aceşti bani. Restul, dacă reuşim. Am obţinut ceva, dar nu cum ne-am propus. Cel mai bun e exemplul acesta. Am făcut vreo 70.000 din bilete şi abonamente din 450.000, cât preconizasem.

”Nu avem un sponsor cum a fost Oltchim. Chimcomplex nu a dorit să se implice”

”Sponsorii sunt mai puţini, pe sume mai mici. Dar sunt stabili. Avem Râureni, Boromir, Nurvil care ne ajută cu transportul, cu maşinile şi alţi câţiva. Unii dau 5000 euro, alţii 7.000, alţii 10.000. Nu avem un sponsor cum a fost Combinatul Chimic, Oltchim. Luaţi 100-200.000 euro să faceţi treabă! Chimcomplex nu a dorit să se implice. Am încercat şi acolo. Orice formă de colaborare am încercat. Nu sunt interesaţi. Probabil că nici rezultatele noastre nu au mai fost la fel. Toată lumea se aşteaptă să câştigăm tot timpul campionatul. Nu suntem nici pe departe în postura aceasta şi v-am spus din ce motive. Suntem un club cu un buget mediu, să zic. Nici până acum nu a fost foarte mare, numai că preţurile erau altele, la jucătoare, salarii. Au crescut toate enorm. Nu ne permitem să luăm jucătoare cu 14.000 euro salariul, 12.000, 10.000 euro, să le plătim. Avem maxim la jumătate. Sunt jucătoare şi cu salarii de 1000-2000 de euro la SCM”.

”Am pierdut două jucătoare foarte importante pentru faza de apărare”

• Care este diferenţa faţă de anul trecut, ca şi lot? Unde am pierdut cel mai mult?
Din păcate pentru noi, am pierdut două jucătoare foarte-foarte importante şi nu ne aşteptam. Mă refer la Trifunovic şi Minevskaja, două apărătoare în zona centrală. În ele ne puneam baza în defensivă. Acum suferim la acest capitol. Am avut cea mai bună apărare din România. Ele s-au accidentat, s-au operat, a trebuit să reziliem contractele. Le-am plătit în perioada cât eram obligaţi. Nu ştiam când vor reveni. Am ajuns la o înţelegere şi am reziliat contractele, dar am rămas descoperiţi unde era mai rău. Viaţa merge înainte. A contat şi plecarea lui Forentin Pera. El ştia jucătoarele, se formase un nucleu, nişte idei de joc, de atac, de apărare, dar trebuie să mergem mai departe. Nimeni nu e de neînlocuit.

”Nu ţin de scaunul de la SCM şi nici nu cred că e unul de invidiat”

• După cum ştiţi, când lucrurile merg bine, e linişte şi pace peste tot. La primul obstacol, se schimbă lucrurile. Au fost multe discuţii după jocurile mai puţin reuşite din startul campionatului. Aveţi să vă reproşaţi ceva ca şi conducător de club?
Nimeni nu e perfect. Cu siguranţă e tot timpul loc de mai bine. Dacă e cineva capabil, mâine să vină. Eu ridic mâna. Nu ţin de scaunul acesta şi chiar nu ştiu dacă e unul de invidiat. Nu vreau să vorbesc despre alte lucruri, dacă am avut sau nu oferte din altă parte. Oricum, nu mor de foame dacă plec de la SCM. Iar despre celelalte, discuţia e mai lungă. Trebuie să revenim la situaţia de anul trecut ca să aflăm şi cauza pentru care s-a ajuns într-o postură mai dificilă. Acum noi trebuie să pregătim sezonul viitor. Anul trecut, pe vremea asta, trebuia să facem la fel. Nu am putut din cauza incertitudinii care exista. Nu vreau să dau vina pe nimeni, dar asta a fost situaţia la vremea respectivă. Discuţiile pentru formarea lotului încep undeva în lunile octombrie-noiembrie. Atunci se face strategia pentru următorul campionat. Mă sunau impresarii să mă întrebe ce-mi trebuie. Din ianuarie nu mai era nimic din ce ne-ar fi convenit. Găsisem nişte jucătoare scandinave, dar din cauza pandemiei nu au vrut să mai vină. Exact ce s-a întâmplat cu Maren Aardahl. S-a simţit foarte bine aici. Dacă se va termina cu pandemia, poate o aducem din nou la Vâlcea.
Revenind, noi nu am ştiut pe ce buget ne vom putea baza. Abia în a doua jumătate a lunii ianuarie am avut o bază că va fi acelaşi cu cel de anul trecut. Deşi e mult spus acelaşi. Oamenii nu iau în calcul un aspect. Ce valoare avea euro în 2019-2020 şi la ce nivel e acum. O să dispară nişte bani, dacă faceţi socoteala, dacă luaţi în calcul şi faptul că salariile, în acest sector, au crescut nejustificat în România, fantastic de mult. Jucătoarele de afară nu mai vin decâ pe bani mulţi, în condiţii foatre bune. Agenţii speculează piaţa din România pentru că tot timpul apare cineva care oferă peste tine la salarii. S-a ajuns la un nivel foarte mare. Mă mir şi eu cum de pot unii să promită salarii de 14-15.000 euro! Înţeleg la Bucureşti. E echipa Capitalei, sunt alte posibilităţi acolo, dar în celelalte cazuri… Cum am spus, noi suntem sub multe echipe, pe locul 7, 8 sau 9 în Liga Florilor. Din păcate, ne-am orientat către piaţa din afară pentru că în România sunt puţine jucătoare de mare valoare, pe care să le poţi lua şi să ai pretenţia să te baţi pentru trofee, în Champions League. Au fost multe jucătoare de perspectivă, dar puţine au confirmat. Pur şi simplu eşti nevoit să aduci jucătoare din afară dacă vrei să faci performanţă.

Dragan Adzic, ofertat de Vâlcea

• Aţi surprins prin numirea secundului Naţionalei la SCM. Cum aţi ajuns la Bent Dahl?
După plecarea lui Florentin Pera, am decis că e mai bine să rămână antrenor principal Goran Kurtes. Cunoştea jucătoarele, handbalul din România, ştia cam ce s-a jucat până acum, şi am zis să-i acordăm o şansă. Chiar am avut o discuţie cu el. I-am spus de la început: ştii cum e aici, rezultatele te ţin. Poţi să te numeşti cum vrei, nu contează acest lucru. A acceptat din prima. A zis că singur pleacă dacă nu merg lucrurile. E un om de cuvânt, de caracter. Din păcate, am început slab campionatul. Trebuia să producem un şoc la echipă, să schimbăm ceva. Cu Goran am avut înţelegerea să rămână până la sfârşitul lunii septembrie, până vom găsi o soluţie, până va prelua totul noul antrenor. El va antrena în altă parte. Nu am fost surprinşi, asta a fost înţelegerea. Secund, la SCM, va rămâne Alex, iar în staff a fost cooptată şi Dana Joiţa, care îl vor ajuta pe Bent Dahl. Bineînţeles că am încredere în Bent. Altfel nu l-am fi adus. Ne-am interesat. Din România nu am avut nicio variantă care să ne convină. Am fost adeptul să iau antrenor român, dar nu au fost alte soluţii. Am avut nişte contacte şi cu Sandu Iacob. Era sub contract cu Bacău şi nu a putut să plece. Deşi şi cu el era un risc. Venea de la masculin. Are referinţe că ar fi un antrenor bun, de perspectivă, care munceşte, dar nu ştii cum se adaptează la feminin. Neavând alte soluţii din România pentru ce ne doream noi, am găsit această variantă. Au fost şi alte propuneri, încercări de a aduce chiar antrenori mari, cu nume. Chiar şi pe Adzic l-am ofertat. Dar omul ne-a spus că este antrenor la echipa naţională a Sloveniei şi anul acesta nu vrea să mai antreneze altundeva, că vrea să acorde mai mult timp familiei. Drept dovadă nu s-a dus nicăieri, deşi avea foarte multe oferte. Nu ştiu dacă ni-l permiteam, pentru că nu am intrat în detalii de acest gen. Prin Florin Pera am intrat în contact cu el, am avut un schimb de mesaje.
Bent nu putea să facă minuni peste noapte (n.r. – referitor la înfrângerea de la Buzău). Nu am luat un magician, să folosească bagheta şi să facă o jucătoare să dea gol, nu mingea pe lângă sau să o înveţe cum să se apere de pe o zi pe alta. Trebuie lucrat la antrenamente zi de zi. El e plecat o săptămână cu Naţionala, dar a lăsat programul de pregătire pentru fetele care nu sunt la loturile naţionale. Bent era sub contract când l-am contactat. Deci nu e în situaţia lui Florin Pera, care se afla aici când a fost ofertat de Federaţie. Sunt situaţii complet diferite. El are un contract până în decembrie cu FRH. Era deja acolo. Dar nu e o mare problemă. Şi în decembrie, când e programat turneul final, va fi pauză competiţională, iar la club nu vor rămâne multe fete.

”Sunt slabe şanse să mai aducem vreo stranieră în pauza de iarnă. Taxa, la FRH, e de 18.000 de euro”

• În privinţa lotului sunt şanse să se schimbe ceva în pauza de iarnă?
Ori aduci în septembrie, după ce începe campionatul, ori în decembrie, e acelaşi lucru din punct de vcedere financiar. După începerea campionatului, pentru orice jucătoare străină adusă trebuie să plăteşti la FRH 18.000 euro, la a doua, 20.000. Este dublu. Noi acum dacă avem 9 jucătoare străine, dacă mai aduceam încă una plăteam 9.000 de euro. Dar pentru că a început campionatul, trebuie 18.000 de euro. Nu cred că ne vom putea permite să mai aducem o jucătoare din afară. Dacă se găseşte vreo soluţie doar pe plan intern, dar mă îndoiesc că vom reuşi să prindem ceva. În privinţa obiectivului, vom încerca să prindem un loc de cupă europeană. Aceasta este situaţia la ora actuală. Lumea trebuie să înţeleagă. Aşteptările sunt mari, ştiu. Şi eu mi-aş dori mai mult, dar astea sunt posibilităţile. Dacă ai bani, poţi să faci orice. Putem face şi echipă de Divizia A, centru de copii şi juniori, dar toate costă. Oricum, la noi nu e aşa rău din acest punct de vedere. Avem Chimia, Energetic, care sunt tot ca o pepinieră. Mai este şi Centrul de Excelenţă, chiar dacă de acolo nu poţi să iei, neapărat, foarte uşor jucătoarele. Cam aşa stau lucrurile.