Adesea, Romeo Rădulescu este criticat justificat, dar şi fără motiv. Trebuie să avem tăria să recunoaştem acest lucru. Şi mai trebuie să recunoaştem ceva: că putem vedea jumătatea goală sau plină a paharului. Dacă mergem mai departe cu această idee, făcând chiar şi un mic experiment, putem demonstra că totul e relativ şi depinde de prezentare, de „ambalaj”, de interpretare. E corect să spunem că Romeo Rădulescu e un primar şi rău, şi foarte bun. Depinde din ce unghi îl privim.
De exemplu, foarte mulţi politicieni îi reproşează primarului Râmnicului că a început prea multe lucrări în oraş, simultan, că pentru unele nu va avea bani să le termine sau că are ochii căprui şi de ce nu-i are albaştri. Nişte tâmpenii!
Fiţi convinşi că, dacă Romeo Rădulescu nu începea nicio lucrare sau demara prea puţine, era ultra-tăvălit din acest motiv. Aşa că nu am minţi dacă am spune că e bine totuşi că se întâmplă ceva în oraş, că se continuă proiectele lui Mircia Gutău, cu sau fără bani europeni, din fondul de rezervă sau din interiorul porcuşorului de porţelan. Pentru că, în linii mari, asta se cam întâmplă. Nimeni nu ne poate contrazice în această privinţă. Cât priveşte terminarea sau neterminarea lucrărilor pe Calea lui Traian, până la finele anului, situaţia e cam aceeaşi. Să presupunem că Romeo Rădulescu se ţine de promisiunea pe care, în premieră, a făcut-o ziarului Arena şi va asfalta în toamna asta toată strada, de la Râureni, Troianu, până spre Bujoreni. Dar apoi nu va mai avea fonduri pentru a pune toate pavele. Vor mai rămâne 10, 1.000, 5.000 de bucăţi nepuse. Ok! Nu le va pune în toamnă, la iarnă, dar va găsi o soluţie pentru asta în primăvară. Iar după ce râmnicenii vor vedea că oraşul lor este traversat de o stradă foarte frumoasă, vor uita că a fost şi urâtă, că s-au împiedicat de canale şi că, din cauza asta, la un moment dat, l-au înjurat pe primar. Atunci, inclusiv politicienii din Opoziţie ar avea o problemă. Au făcut gură degeaba. Sau poate nu chiar degeaba, pentru că, după cum am văzut, Romeo Rădulescu nu ştie să reacţioneze, riscând ca, cine ştie?, până la urmă, chiar să i se ducă vestea de „primar fiasco” şi să nu-l mai alegă nici dracu’ în 2012. Depinde cum joacă, cât de transparent şi comunicativ este cu râmnicenii, colegii de partid, presa etc. Cert este că, dacă e isteţ, la alegerile viitoare, cu tot handicapul de imagine al PD-L şi al său, pleacă tot din „poll position” şi cu prima şansă de câştigare a alegerilor. Pe foarte bune!
