Regresul fotbalului românesc!
Înainte de 1989, cluburile de fotbal, ca de altfel toate disciplinele sportive erau departamentale şi erau susţinute de instituţia, ministerul pe care îl reprezentau sau de autorităţile locale. Cu alte cuvinte erau susţinute de stat. Oţelul era susţinută de Combinatul Siderurgic, Steaua de MApN, Dinamo de MI (foştii miliţieni plăteau chiar şi cotizaţie către Dinamo) ş.a.m.d.
În prezent, fiecare se descurcă cum poate. Unele cluburi au fost cumpărate, altele sunt încă susţinute de autorităţile locale, dar vai de ele cum se descurcă pentru că banii sunt puţini, altele sunt în pragul desfiinţării şi, cel mai rău, multe dintre ele apar doar în istoria fotbalului pentru că s-au desfiinţat. Cum să faci performanţă cu bani puţini? Cum să faci performanţă fără baze sportive, fără terenuri de joc, fără minimul de condiţii necesare actului sportiv? S-au distrus sau au dispărut centrele de copii şi juniori care pe vremuri dădeau marii fotbalişti(să amintesc doar de Luceafărul). Puţine cluburi îşi mai permit la ora actuală să aibă pepiniere proprii pentru că nu este o chestiune la îndemâna oricui, datorită costurilor mari. Şi atunci de unde să mai ai performanţă? Din nimic nu iese nimic… În altă ordine de idei, trebuie să spun că înainte de 89 se juca fotbal şi de plăcere, fotbaliştii erau mai disciplinaţi, nu erau tentaţiile de azi, iar performanţele nu întârziau să apară. Lumea venea la stadion şi avea ce să vadă pentru că erau adevărate spectacole fotbalistice. Azi stadioanele au devenit scene de război. Ceea ce s-a întâmplat aseară la Ploieşti e ceva incredibil şi arată încă o dată situaţia fotbalului românesc la ora actuală. Pe vremuri, la cuplajele de pe 23 august oamenii se înghesuiau şi pe pistă, iar tuşierii se chinuiau să arbitreze… Dar nu se întâmpla aşa ceva… Azi am ajuns pe locul 60 în lume. În prezent România are legitimaţi 57000 de seniori şi doar 54000 de juniori! E un paradox, dar ăsta e adevărul. Şi asta în condiţiile în care fiecare club de Liga I si Liga a II-a este obligat să participe cu 5 echipe de juniori, iar cele de Liga a III a cu 3 echipe. O altă problemă ar fi patronii de echipe. Eu sunt primul care susţine că patronii pot face ce vor cu echipele lor. Este strict problema lor. Dar asta nu înseamnă că sunt de acord cu ce fac ei şi nu înseamnă că nu-mi pare rău. Cred că cea mai importantă problemă este faptul că aceşti patroni aplică în fotbal managementul de butic (acela pe care îl găsim în foarte multe firme de pe piaţă şi care se manifestă prin faptul că patronii firmelor respective manageriază totalitar afacerea). Pentru conducerea cluburilor trebuie angajaţi oameni dispensabili, oameni fără vizibilitate publică, care să poată fi responsabilizaţi şi eventual înlocuiţi oricând. Nu antrenorii trebuie neapărat schimbaţi, pentru că ei reprezintă doar o parte din angrenaj, ci aceia care nu reuşesc să combine toate elementele necesare pentru a face un club să dea rezultate. Oricum, antrenorii şi jucătorii nu trebuie schimbaţi de către patron ci de către cei din structura de management care îşi asumă responsabilitatea pentru ei. Dar asta nu se întâmplă în România… Atunci să nu ne mai mire ca am ajuns la nivelul Albaniei .Ne merităm soarta!
• Ec. Mădălin DOBRE
