În ultimele decenii, un nume de referință și-a pus amprenta pe fotbalul vâlcean: Pufu. Trei frați din patru au jucat fotbal, chiar la nivel înalt. Dintre ei, doi sunt prezenți și azi pe stadioane, dar au calitatea de antrenori. Marius și Alin Pufu se preocupă de formarea copiilor și juniorilor, la SCM Rm. Vâlcea. Laurențiu Pufu a mers pe un alt drum. Pasiunea pentru sportul-rege a fost transmisă din tată în fiu. Băieții seniorilor Pufu sunt atrași de acest fenomen. Fiul lui Marius, Nicholas, joacă pentru juniorii de la SCM, iar băiatul lui Alin a debutat, în acest sezon, în Liga a III-a. Ștefan Pufu e legitimat la Viitorul Dăești. Are doar 16 ani și tot timpul înainte pentru a-și împlini visurile. În familia sa sportul a fost tot timpul la rang de religie. Mama, Alis, e pasionată de concursuri de alergare, sora sa, Alexandra, practică atletism de performanță, iar tatăl, Alin, cum spuneam, e antrenor de copii și juniori.
”Am început să practic fotbalul de la 5-6 ani. Am fost la un antrenament cu unchiul meu, Marius. Atunci cred că m-am și legitimat la CSM. Apoi am trecut la SCM. Am lucrat foarte mult și la sală, am făcut cam un an de crossfit, un sport nu prea cunoscut în România. Am avut un antrenor personal foarte bun, pe Matei Comănescu, căruia vreau să-i mulțumesc foarte mult pentru că m-a ajutat cu pregătirea. Mă bucur că am ajuns la Dăești. Am vorbit cu tatăl meu și mi-a spus să merg să mă antrenez acolo. După câteva ședințe de pregătire, au decis să mă țină la echipă. Am fost foarte fericit când am auzit propunerea și n-am putut să refuz mai ales că aici, la echipă, sunt jucători de valoare, de la care am foarte multe de învățat. Trecerea de la juniori la seniori a fost destul de grea și încă încerc să mă integrez, dar cu timpul sunt convins că o să fie super ok, mai ales că am parte de niște colegi absolut minunați, care mă ajută și îmi dau sfaturi mereu. Sunt mulțumit, dar simt că se poate și mai mult, iar pentru asta trebuie să am încredere în mine și să muncesc și în particular. Nu cred că am un post favorit. Unde este nevoie de mine pe teren, acolo joc”, a spus Fane Pufu.
”Alin, tatăl meu, îmi dă mereu sfaturi, dar bunicul e cel care mă consolează când greșesc”
Fane Pufu știe că mai are multe de învățat. Tatăl său îl sfătuiește în materie de fotbal, însă a primit lecții prețioase și de la bunicul său. Cum i se adresează părintelui său, cum a putut să facă diferența între tatăl și antrenorul Alin Pufu, ce jucător preferat are, care sunt echipele pe care le admiră, ce alte pasiuni mai are, aflați în cele ce urmează.
”Îmi place foarte mult de Adama Traore Diarra. Cred că ne asemănăm cât de cât (n.r – râde..). Îmi place să mă uit la Barcelona și la Craiova. Ele sunt echipele mele favorite. În timpul liber îmi place foarte mult să desenez și pot spune că mă pricep. Cu sora mea mă înțeleg super bine. Alexandra e la Cluj, la facultate, dar când vine acasă încerc să-mi petrec cât mai mult timp cu ea. Am cochetat și eu cu atletismul. Obișnuiam să mă duc cu sora mea la antrenamente și chiar îmi plăcea. Mai fac antrenamente, pentru că sunt în clasa a XI, la o clasă cu profil sportiv, specializarea atletism, însă a fost mai greu în ultimele luni, din cauza pandemiei. Alin, tatăl meu, îmi dă mereu sfaturi, dar cu bunicul meu mă consolez după fiecare meci, chiar după fiecare antrenament. Îmi spune toate greșelile, dar și lucrurile bune pe care le-am facut. Pe tatăl meu am apucat să-l văd jucând la Perișani, dar eram destul de mic și amintirile sunt vagi. Mi-a spus că a jucat la echipe bune pe vremea aceea, Astra Ploiești, FC Brașov, Jiul Petroșani. Ca și antrenor, a fost exigent cu mine. La antrenamente, pot spune că era mai dur, dar asta pentru că avea așteptări de la mine, iar eu nu ascultam mereu, mai făceam și prostii. La fotbal mă adresam cu „domnu`”. În schimb, acasă, îl strigam «Alin»”, a dezvăluit Ștefan Pufu, unul dintre fotbaliștii de perspectivă din județul Vâlcea, care a făcut, în vară, trecerea de la juniori republicani, la Liga a III-a, devenind o opțiune bună pentru antrenorii de la Dăești, în contextul obligativității folosirii unor jucători tineri.
