PORTOFEL

OPINIA SPECTATORULUI

Poate, prin cele ce urmează, voi supăra multe persoane care activează pe tărâmul sportiv, dar exprim un punct de vedere împărtăşit de mulţi analişti de specialitate.

Se stie că, dintotdeauna, de la echipele de club ale sportivilor vin, cu preponderenţă, satisfacţiile materiale, iar de la echipele naţionale cele morale. Ar fi minunat ca cele două apartenenţe ale sportivilor să le asigure acestora bunăstarea de care au nevoie pentru un trai bun şi o mulţumire sufletească pentru eforturile depuse. Numai că, pe tărâm mioritic, lucrurile nu stau aşa de bine cum se cade într-un climat normal. Neaoş vorbind, se pare că este preponderentă „grija de portofel”! Nu o spune nimeni direct, dar comportamentul celor de la care aşteptăm satisfacţii sportive este edificator. În ultimul timp nu se discută decât despre ce recompense materiale îi aşteaptă pe investitorii din sport, pe antrenori şi pe jucători. Bunăoara, în fotbalul românesc de primă ligă, se aminteşte zilnic că ţelul echipelor care vizează întâietatea în competiţie este acela de a se bucura de sumele din ce în ce mai mari pentru accederea în cupele europene sau de a adăuga la bugetele cluburilor sumele provenite din televizările partidelor (excesive, după părerea mea)! Nu mai declară nimeni, de la sponsori şi până la conducători de cluburi, antrenori şi jucatori, că scopul pentru care o echipă intră în teren este acela de a presta un joc spectaculos, cu faze care să-l încânte pe spectator şi să-l facă să revină nereu în tribune. S-a dus vremea când în Trivale se ajungea în primul rând pentru Dobrin, pe Centralul craiovean pentru Balaci sau în Giuleşti pentru Rică Răducanu. Acum plătim tribut dictonului făcut celebru de  „iscusitul” Machiavelli, „scopul scuza mijloacele”!
O tempora! O mores!

Iulian VERNESCU