PILDĂ

OPINIA SPECTATORULUI

Am urmărit cu răsuflarea tăiată foarte greaua încercare prin care a trecut poporul japonez la declanşarea unuia dintre cele mai puternice cutremure care a zguduit zona arhipelagului nipon în ultima sută de ani şi, în orele următoare, când necruţătorul tsunami a „spălat” ţărmul estic al Japoniei. Trecând peste înfricoşătoarele scene apocaliptice petrecute în birouri, case, şcoli sau pe străzi, am avut ocazia de a remarca modul în care au înţeles japonezii să reacţioneze în acele momente cumplite. Am văzut, cum era de aşteptat, o atitudine matură şi sobră din toate punctele de vedere. Ceea ce m-a uimit însă, a fost faptul că, de pildă, într-un magazin, reacţia lucrătorilor nu a însemnat nicidecum disperare, ci, din contră, ei s-au apropiat de rafturi şi au încercat să evite amplificarea stricăciunilor prin răsturnarea pe podea a produselor expuse!! Toţi ţineau cu mâinile de rafturi, deşi în orice moment puteau fi loviţi de obiecte din mobilier sau pur şi simplu striviţi de bucăţi din tavan! Înfricoşător şi parcă ireal în acelaşi timp, parcă imaginile erau desprinse dintr-un film educativ de tip comunist, ce premărea grija pentru avutul obştesc! Ei bine, nu era un film, ci era spiritul japonez!
În orele care au urmat m-am gândit de zeci de ori la scenele cu care ne-am obişnuit în tribunele unora dintre stadioanele noastre şi in apropierea lor: scaune rupte şi aruncate peste gard, în teren, garduri spulberate de furia nebănuită, petarde care produc incendii, bannere şi steaguri arse, maşini cu geamurile sparte şi cauciucurile găurite, autocare devastate, jandarmi agresaţi! Şi toate acestea în condiţiile în care se presupune că mergem la stadion să urmărim un spectacol sportiv, să ne bucurăm de două ore de relaxare, nicidecum de momente care nu pot să explice reacţiile animalice ale unora care nu vor să înţeleagă că vina pentru neîmplinirile sportive nu o au scaunele, gardurile, autocarele sau jandarmii!!
Nimic de adaugat…

Iulian VERNESCU