Petre Berbecaru, radiografie despre trecerea de la Oltchim la SCM Rm. Vâlcea

SCM Rm. Vâlcea a continuat seria interviurilor cu jucătoarele, dar şi cu oficialii din cadrul clubului. De această dată a fost rândul consilierului sportiv Petre Berbecaru să aducă în atenţia iubitorilor handbalului de la poalele Capelei câteva amănunte despre trecerea de la Oltchim, la HCM şi ulterior SCM, cum s-a ajuns ca dintr-o echipă de pluton, Vâlcea să redevină Numărul 1. Vă prezentăm o primă parte din materialul realizat de clubul vâlcean.

Râmnicu Vâlcea, oraş de tradiţie în handbalul românesc

Da, şi-a câştigat aceste renume ca un oraş de tradiţie al handbalului feminin românesc prin performanţele obţinute de-a lungul timpului, atât în ţară cât şi în afară, în special de arhicunoscuta Oltchim Rm. Vâlcea, iar mai nou de către SCM Rm. Vâlcea, care a încercat şi a reuşit în mare măsură să reînnoade şirul performanţelor, readucând Vâlcea în circuitul marii performanţe în handbalul feminin la nivel de cluburi.

Oltchim. Handbal. Râmnicu Vâlcea. România

Clubul Sportiv Olthim pentru România a reprezentat un etalon, s-a confundat cu handbalul feminin românesc, a adunat tot ce a fost mai bun, a dat handbalului un joc de calitate, care a propulsat, zic eu, handbalul feminin românesc la nivel de cluburi în elita handbalului. Oltchim a fost o demnă continuatoare a vestitului Hypo Bank, Dinamo Kiev, a Ştiinţei Bacău, din ţară. Deci a preluat performanţa, ştafeta şi a dus-o pe nişte culmi pe care orice român şi-a dorit-o şi şi-ar dori-o repetată.

Ultimul preşedinte al CS Oltchim

A reprezentat o încercare desoebită pentru că, într-adevăr, perioada pe care eu am petrecut-o la Oltchim ca preşedinte al clubului din păcate s-a confundat cu o perioadă descendentă sau de cădere a performanţelor economice ale sponsorului principal, al societăţii comerciale Oltchim şi clubul a trebuit să facă faţă lipsurilor de fonduri cu care se obişnuise şi erau necesare pentru obţinerea unor rezultate superioare. S-au încercat multe soluţii, unele s-au găsit, dar niciuna care să asigure permanentizarea şi înlăturarea colapsului echipei de handbal Oltchim Rm. Vâlcea. La finele anului 2012-2013 s-a desfiinţat şi a lăsat loc HCM Rm. Vâlcea, care prin intervenţia de atunci a preşedintelui FRH a făcut posibilă această trecere, lucru pentru care vâlcenii, în general, şi dacă vreţi toţi iubitorii de handbal din România ar trebui să-i mulţumească lui Cristian Gaţu.

Cum aţi ajutat HCM Rm. Vâlcea?

În primul rând, la HCM am încercat să implementez ceea ce se putea la nivelul condiţiilor care existau, a lucrurilor bune care le-am învăţat de la Oltchim în obţinerea de performanţe. A trebuit să revizuiesc lotul echipei, care, o perioadă de aproximativ trei ani, avea în componenţă şi jucătoare care mizau doar pe tradiţie, care erau responsabile doar cu pretenţiile, crezând că se pot obţine avantaje materiale şi fără performanţă, ceea ce nu era posibil. Am încercat să elimin falsele jucătoare care se gândeau doar la imaginea lor şi la câştigurile personale.

O comparaţie între Oltchim şi noul club?

Nu exista niciun termen de comparaţie între Oltchim şi HCM. Altfel se lucra. Am rămas surprins. Eram obişnuit cu un lucru făcut profesionist, am găsit un lucru făcut la nivel de amatori în care cea mai mare importanţă se dădea imaginii personale şi câştigurilor personale. Fără a da nume, am găsit jucătoare cărora dacă le-am reproşat cel puţin că nu le văd că le pare rău că au pierdut un joc, mi-au răspuns: da ce voiaţi, să ne tăiem venele!? Deci cam aşa tratau performanţa şi cu asemenea jucătoare nu se putea face treabă. Ceea ce m-a determinat să fac o evoluare a fiecărei jucătoare în parte, să renunţ la tot ceea ce am considerat că nu este potrivit pentru performanţă, să aduc jucătoare poate mai puţin titrate, dar cu dorinţă de a ieşit în evidenţă. Am avut şi cazuri în echipa pe care am găsit-o, după ce am constatat că ar putea fi ceea ce trebuie şi le-am încheiat un contract de prelungire a activităţii la HCM, şi-au dat arama pe faţă. Le-am chemat în birou şi le-am rupt contractele. Am spus: nu sunteţi pentru ceea ce vreau eu; îmi pare foarte rău, ne despărţim şi ne întâlnim în alte condiţii. De asemenea, eram obişnuit să se lucreze la Oltchim în nişte condiţii, am găsit aici sau mai bine nu am găsit niciun material ajutător, nicio minge medicinală, nicio coardă, nimic din ce ar fi trebuit să ajute la pregătirea sportivilor.

Practic am luat-o de la ZERO. Şi mulţumesc lui Dumnezeu că am găsit susţinerea necesară la conducerea Primăriei Râmnicului, care a înţeles ceea ce doresc şi mi-a acordat sprijinul necesar. Am reuşit să schimb inclusiv diagrama clubului, cu oameni noi care s-au înhămat la treabă şi au vrut să dea o mână de ajutor. Am reuşit să adun câteva sportive care îşi doreau să se apropie de ceea ce a fost Oltchim, lucru care s-a văzut într-un timp relativ scurt şi care ne-a făcut să credem că suntem pe drumul cel bun prin apariţia şi creşterea permanentă a numărului de spectatori la jocurile de handbal. Toată lumea venea la Rm. Vâlcea unde avea punctele asigurate. De data asta, la Rm. Vâlcea nu se mai luau puncte şi au început echipele să-şi pună problema dacă le iau pe teren propriu cu Vâlcea. Am făcut un prim pas în ceea ce ne propusesem de a scoate handbalul de la nivel local, la nivel naţional şi dacă se poate, mai sus. Am reuşit-o în prima instanţă în cadrul Cupei României, unde am jucat finala cu CSM Bucureşti. Am pierdut-o logic, dar onorabil, însă faptul că am jucat finala ne-a permis nouă să fim înscrişi într-o competiţie europeană, ceea ce a însemnat un imbold şi pentru organele locale şi pentru noi ca să putem să dezvoltăm în continuare, să facem câteva achiziţii care să ne permită să ne prezentăm în competiţiile europene într-un nivel care să nu facă de râs clubul şi oraşul. Şi ceea ceea ce este important, rezultatele au început să aducă lângă echipă şi sponsori care ne-au ajutat în completarea bugetului absolut necesar pentru performanţă.

Imnul Ligii Campionilor, din nou în Sala Traian. Ce a însemnat acest lucru pentru dumneavoastră?

A însemnat revenirea la ceea ce făcea Petre Berbecaru când se cânta imnul Champions League la jocurile Oltchim-ului. Mi-au venit din nou, şiroi, lacrimile în ochi. Pe mine mai greu mă impresionează lucrurile care mă pun la treabă şi sunt foarte sensibil la lucrurile frumoase care aduc bucurie oamenilor.

Fiecare echipă este oglinda conducerii proprii

Aşa este, în foarte mare măsură. Dacă nu ai oameni pe care îi interesează mai puţin imaginea şi îi interesează de fapt rezultatul muncii lor, greu să obţii performanţă. M-am înconjurat de astfel de oameni şi nu m-a interesat niciodată, că dacă nu era Berbecaru, nu se putea face. Se putea face şi fără Berbecaru sau alţii. Dar faptul că s-a făcut cu Berbecaru mi-a arătat că ceea ce fac mă îndreaptă pe un drum bun şi m-a îndemnat să continui în acelaşi fel. Vreau să vă spun că în cadrul clubului SCM Rm. Vâlcea sunt foarte mulţi oameni care nu ies în faţă, dar care contribuie esenţial la obţinerea de rezultate şi care au condus acolo încât, la ora actuală, Vâlcea, cu un buget nu foarte mare (dacă facem un clasament din Liga Florilor, ne clasăm undeva pe locul 7-8), să fie în ultimii doi ani pe locul 1. Am adus titlul la Rm. Vâlcea, se cântă din nou imnul Champions League, lucru care a bucurat pe foarte multă lume, dar a şi creat nişte responsabilităţi extraordinare. Dacă vreţi, fac o paranteză. În primul rând clubului nu i-a fost de ajuns să facă doar echipa care să joace. A trebuit să asigure şi cadrul necesar. Din păcate, Polivalenta vâlceană, din cauza faptului că de-a lungul timpului nu prea s-a investit în întreţinerea ei, nu mai făcea faţă noilor condiţii de desfăşurare a competiţiilor în Champions League. Dau un exemplu: lumina, care era îţi impunea EHF şi am avut exprienţe şi pe timpul Oltchim-ului când adversarii au venit cu luxmetru, dacă nu aveai un anumit număr de lucşi, nu puteai să joci. Ori ca să schimbi lumina la Polivalentă costă nişte bani. Asta a trebuit să prevedem în bugetul clubului, să-i găsim undeva, să ne asigurăm că putem da o faţă nouă polivalentei.
Nu vreau să fac niciun fel de aluzie, dar dacă nu aveam sprijinul Primăriei nu cred că am fi reuşit. Şi faptul că EHF impune noi standarde de desfăşurare a jocurilor din Champions League, vreau să spun că cel puţin la primele două jocuri din Champions League am avut parte de doi observatori ai EHF, unul obişnuit, de joc care vine să se asigure că sunt îndeplinite condiţiile din punct de vedere tehnic, şi un observator de marketing care a venit să constate şi să raporteze la Federaţia Europeană că Polivalenta vâlceană poate găzdui jocuri la acest nivel. (Va urma)