Editorial

Oţelul (aproape) campioană

Duminică seara, la Galaţi, Oţelul lui Marius Stan şi al lui Dorinel Munteanu a învins (meritat) cu 2-1 pe Poli Timişoara, iar în urma acestui rezultat „oţelarii” ar trebui să fie campioni având un avans de 4 puncte înainte de ultima etapă.
Ar trebui, dar încă nu sunt pentru că ne-am obişnuit în ultimii doi ani să aşteptăm diverse decizii ale TAS-ului pentru a vedea care este ierarhia finală a campionatului.
Acum doi ani Poli Timişoara a primit înapoi 6 puncte cu care fusese depunctată incorect de către LPF, anul trecut Poli (din nou Poli!) a primit nemeritat 3 puncte pentru jocul cu Rapid pierdut pe teren cu 1-0 în Giuleşti pentru folosirea lui Varga şi Bălan de către rapidişti, cei doi fiind transferaţi cu ajutorul unor artificii aplicate de către comisiile LPF după expirarea perioadei oficiale de transferări.
De data aceasta, tot TAS-ul va decide dacă meciul Pandurii – Oţelul din etapa XIX-a se va disputa sau nu (comisia campionatului din cadrul LPF a dat 0-3 pentru că Pandurii nu au plătit o anumită sumă de bani lui Dinamo pentru transferul lui Ilie Iordache  – litigiul fiind foarte vechi).
Dacă la Lausanne TAS va considera că regulamentul a fost aplicat incorect, meciul se va juca şi atunci Poli Timişoara şi FC Vaslui speră ca Oţelul să se împiedice în cele două meciuri pe care le mai are de disputat în deplasare la Pandurii şi la Astra şi ele să fie marile beneficiare, dacă îşi vor câştiga meciurile din ultima etapă. Greu, dar nu imposibil! Ne întrebăm însă de ce lucrurile acestea se întâmplă atât de des în România şi de ce nu se întâmplă şi în Anglia, în Spania, în Italia sau la vecinii noştri din această zonă? Răspunsul este foarte simplu: acolo cei care conduc fotbalul din ţările respective sunt profesionişti sută la sută, la noi cei care fac lucrul acesta sunt profesioniştii bunului plac, deciziile luându-se în baza unor regulamente ambigue ce pot fi interpretate în funcţie de interese, de prieteniile sau duşmăniile celor doi „magi” ai fotbalului românesc: Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir.
Le mulţumim acestora pentru valoarea campionatului din România care dă valoarea echipei naţionale şi (nu) le urăm mulţi ani în fruntea organismelor pe care le conduc!
Oricum ei sunt veşnici…

Dan Săraru

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button