Omul cu câinele, din Piaţa Ostroveni, are o poveste cutremurătoare. „În 1994, am pierdut tot…!”

Dacă treceţi des prin Piaţa Ostroveni, sigur îl cunoaşteţi pe Vlad Vasile, în vârstă de 54 de ani, originar din Călimăneşti. Lumea îi zice simplu: Omul cu câinele. Toată viaţa a avut un patruped pe lângă el, pe care îl tratează regeşte. Viaţa l-a condamnat însă la sărăcie şi mizerie. Nu a fost întotdeauna un om al străzii. În 1994, avea să primească o lovitură pe care nici după un sfert de veac nu o poate uita. Povesteşte cu ochii în lacrimi şi le şterge apăsat, cu mâinile arse de frig. „Pe 17 februarie 1994, am pierdut, într-un accident de maşină, din judeţul Arad, pe mama mea, pe soţie, băiatul şi fata, cumnaţi şi socri. Poliţia din Vâlcea încă îşi mai aduce aminte acel moment. A fost… Ce să mai! Tot în acel an, tatăl meu a vândut casa şi celelalte proprietăţi din Jiblea, după care a dat foc banilor şi s-a spânzurat. De atunci, stau pe străzi. Am fost la muncă, cioban la stână, dar nu mă plăteau, mă umileau şi mă băteau. Lumea mă ştie. Eu nu cerşesc. Primesc de mâncare de la ei, fără să le cer nimic. Vreau să le spun tinerilor să aibă grijă de familiile lor, de copii şi să evite problemele. De cât timp stau pe stradă, am văzut oameni mari, care au ajuns boschetari, pentru că au jucat la ruletă, la pariuri ori au băut totul. Copii, aveţi grijă să nu ajungeţi oameni ai străzii şi să vă iubiţi părinţii!”, a povestit Vasile Vlad. (L.C.)