Diverse

Oltchim s-a reunit la Bistriţa! Ardean, Nechita, Huţupan, Paula Ungureanu, Lecuşanu, Brădeanu, Gîlcă-Stanca, din nou împreună, pe teren

După evenimentul din Sala Traian, când Ramona Farcău s-a retras din activitate, Oltchim s-a reunit din nou, de această dată la Bistriţa. Oltchim şi Naţionala României, ultima care a obţinut o mare performanţă, medalia de argint de la Campionatul Mondial din 2005. A fost un moment de bucurie, dar şi de tristeţe, pentru că o altă mare jucătoare a spus stop carierei sportive. Valentina Ardean Elisei s-a retras din activitate. La ultimul meci le-a avut alături, printre altele, pe Luminiţa Huţupan Dinu, Narcisa Lecuşanu, Mica Brădeanu, Valeria Motogna, Ionela Stanca (Gîlcă), Adriana Nechita, Luciana Popescu Marin, Patricia Vizitiu, Oana Manea Lefter, Paula Ungureanu. Au fost momente emoţionante, atât pe teren, cât şi în tribună. La acest eveniment special a participat inclusiv preşedintele clubului Oltchim, timp de 33 de ani, Ioan Gavrilescu. ”Alis” a fost legitimată la Oltchim timp de şase sezoane, între 2006 şi 2012, perioadă în care a devenit mămică, aducând pe lume un băieţel.

Narcisa Lecuşanu a ţinut un discurs emoţionant despre fosta sa colegă: ”Într-o conversaţie telefonică de acum câteva săptămâni, mi-am asumat o răspundere care-mi pune la încercare multe emoţii: să vorbesc despre Valentina Neli Ardean- Elisei, cu un prilej pe care toţi marii sportivi îl trăiesc odată-n viaţă. Este vorba despre retragerea din activitatea de jucător profesionist. În cazul lui Alice, după aproape 28 de ani de handbal. Propunerea unui laudatio pentru Alice m-a flatat şi m-a speriat, în aceeaşi măsură. Pentru că, dincolo de prietenia noastră veche, de consideraţia faţă de un om cu nişte calităţi rare, am convingerea că Alice este una dintre cele mai emblematice handbaliste ale României, din ultimele două decenii. Evenimentul de astăzi (n.r. – marţi, 16 august) îmi dă şansa exprimării acestei convingeri care trebuie să fie şi a dvs., cei prezenţi, şi a tuturor celor care i-au urmărit cariera sportivă. Profesionalimul lui Alice nu poate fi pus sub semnul vreunei îndoieli. Ca şi ţinuta ei morală, care o apropie de ceea ce se înţelege de-adevăratelea prin model uman.

Alice are personalitatate şi este o personalitate. S-a remarcat atât în cluburile, nu puţine, pe unde a trecut, cât şi în echipa României. A marcat sute de goluri, a adunat zeci de medalii. Iar cine ştie ce înseamnă performanţa ştie şi preţurile ei – efortul, tenacitatea, sacrificii de tot felul, accidentări, gustul eşecului şi al izbânzii. Alice le-a plătit pe toate.

Parcursul ei profesional îl poate afla oricine dintr-o pagină generoasă de wikipedia. Aş aminti totuşi câteva dintre reperele biografice semnificative ale acestei handbaliste din Focşani.

S-a îndrăgostit de handbal în oraşul natal, avându-i ca mentori pe profesorii Anghel Zmeu, Grigore Doaga, Doina Ene, Radu Georgescu, toţi antrenori de junioare. Pasul către performanţă a dus-o într-o altă zonă a ţării, la Universitatea Remin Deva, echipă cu care a câştigat, în 2004, prima cupă europeană. Eu i-am remarcat viteza şi detenta în finala cupei Challenge împotriva echipei Buxtenhude din Germania. Atunci am văzut-o prima oară jucând. Nu-i ştiam planurile, dar m-am aşteptat la o carieră impresionantă. Curând, a fost invitată în Serbia. A acceptat provocarea străinătăţii, aşa că, prin 2004, ajunsă la Knjaz Miloş, Alice cucerea inima sârbilor iubitori de handbal.

Un an mai târziu, ne-am întâlnit în naţională, unde, graţie unui staf bun şi unor coechipiere minunate, am câştigat argintul mondial,devenind vice-campioane mondiale. Momentul acela, de care-mi amintesc cu atâta bucurie, şi pe care l-am socotit renovator pentru handbalul nostru feminin, m-a apropiat foarte mult de cea care a fost declarată cea mai bună extremă stângă a CM din 2005. Am trăit, alături de Alice, de colegele noastre, de dl. director general al Oltchimului, Constantin Roibu, de preşedintele clubului, dl. Ioan Gavrilescu, de preşedintele FRH Cristian Gaţu şi de toată delegaţia medaliată cu argint la Sankt Petersburg, senzaţia unei posibile întoarceri la ceea a fost, cândva, handbalul românesc. Și atâta mândrie naţională! Valentina Neli Ardean- Elisei este ea însăşi o lecţie de patriotism. Nu o dată i-am văzut lacrimile curgându-i pe obraz în ritmul imnului românesc.

Am, deci, multe motive să fiu emoţionată când vorbesc despre Alice. Mi-e cu neputinţă să cuprind în câteva vorbe calităţile ei umane şi profesionale, mai cu seamă când ne leagă atâtea amintiri de pe teren şi din afara lui.

Îţi mulţumesc, Alice, pentru amintirile astea, pentru că mi-ai făcut onoarea să vorbesc despre tine, pentru prietenie şi pentru tot ce ai făcut în handbalul nostru feminin. Din partea mea, pentru ce şi cine eşti, o reverenţă!”.

”Pitică Atomică” a împlinit 40 de ani la începutul acestei veri. Felicitări pentru întreaga carieră! Mulţumim, Alis, pentru toate momentele de bucurie pe care ni le-ai oferit de-a lungul vremii!

(FOTO: CS Gloria 2018 Bistriţa-Năsăud)

Articole Similare

Back to top button