Nu „trageţi” în juniori!

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

* tinerii fotbalişti au nevoie de sprijinul necondiţionat al publicului, al antrenorilor, precum şi al conducătorilor

Mă întreb, oare ce a fost în sufletul unui bunic prezent la meciul CSM Rm. Vâlcea – FC Baia Mare când, pe tot parcursul acelei partide, un individ aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a adus injurii nepotului său, care – vezi, Doamne! – juca prost? Vom zice că la fotbal nu este ca la şah, asta ca să ne aducem aminte de Petre Grigoraş – antrenorul echipei Pandurii Tg. Jiu – care îl „sfătuia” pe un jucător de-al său să se reorienteze, adică să se apuce mai degrabă de sportul minţii, pentru că acolo nu încasează lovituri şi nu primeşte înjurături!

Vătăjelu urcă treptele afirmării cu modestie şi ambiţie

Cel care a avut parte de acest „tratament” se numeşte Bogdan Vătăjelu – vâlcean get-beget – care şi-a făcut junioratul la Academia Steaua Bucureşti (e născut în anul 1993, aşa că încă mai e junior). Am urmărit îndeaproape traseul sportiv al acestui copil şi pot spune că rar mi-a fost dat să văd la un adolescent atâta modestie în comportament şi o ambiţie fantastică de a ţine pasul cu performanţa.
Descoperit şi pregătit o vreme de antrenorul Dan Zguroiu, Vătăjelu nu a avut parte de o mediatizare aşa cum merita, dar, cu toate acestea, ziarul ARENA VÂLCEANĂ a adus la cunoştinţa cititorilor săi toate performanţele acestui copil: prezenţa constantă la lotul naţional de juniori Under 18, unde era titular de drept pe banda stângă (ca fundaş sau ca mijlocaş), precum şi evoluţiile bune şi totodată aprecierile primite din partea antrenorilor de la Steaua II.
Conjunctural, după desfiinţarea echipei bucureştene, acest jucător a fost „vânat” şi de alte cluburi, însă, extrem de inspiraţi, antrenorii CSM-ului au apreciat calităţile acestui junior şi l-au reţinut imediat în lot. Şi au făcut foarte bine, deoarece acest tânăr fotbalist (care are bifate deja aproape două campionate în Liga a II-a) – comparativ cu alţii, care se cred mari vedete când joacă un joc sau două prin al doilea eşalon al ţării – îşi dă permanent silinţa să evolueze cât mai bine, pentru că numai astfel poate să facă saltul, de ce nu?, într-o zi, chiar în Liga I.
Şi apropo, aşteptam de mult ca, la sfârşitul unui meci terminat cu o înfrângere, să văd jucătorii cu capetele plecate, cu lacrimi în ochi, decât semne obscene din partea lor arătate către suporterii din tribune (de genul celui al fostului jucător din sezonul trecut, Adrian Ganea). Păcat însă că avem în tribună şi invidizi care sunt supăraţi pe viaţă, înjură ca la uşa cortului, pentru că nu au răbdare cu aceşti copii.

Jucătorii noştri tineri nu ar mai trebui vânduţi

Personal, nu cred că echipa vâlceană arată rău cu toţi aceşti copii în teren. Radu Chiriţă (se pare că îl motivează mai mult faptul de a avea banderola de căpitan), Dorian Eremia, Bogdan Vătăjelu şi Claudiu Popa (toţi aceştia urmaţi – de ce nu? – cândva, de Alexandru Ionescu, Marius Vlad) sunt jucători de lot naţional, care trebuie încurajaţi şi determinaţi să facă mai întâi performanţă la CSM Rm. Vâlcea, iar abia după aceea să-i facem pe alţii cu „bani de buzunar”.
Din acest punct de vedere, nu sunt de acord să mai dăm drumul acestor copii decât atunci când vom ajunge în Liga I. O să şi argumentez de ce, cu toate că iarăşi se vor deranja unii foarte tare! Degeaba vindem jucători dacă noi mai apelăm uneori la mila juniorilor (în speţă a părinţilor acestora) pentru a da 10-20 de lei – bani de motorină – pentru deplasările echipelor de „republicani” din Zăvoi (sau pentru… altceva?!). Restul sunt poveşti!

Mentalitatea de învingători se insuflă de timpuriu

Şi tot legat de acest capitol juvenil, am fost surprins să mai aud nişte prostii din partea unor antrenori care mă lasă rece. Cică, „nu mă interesează rezultatele, mai degrabă vreau să văd jucătorii mei tineri promovaţi (la final) la echipa de seniori!”. Corect, dar… În niciun caz blazaţi! Mentalitatea de învingători trebuie insuflată de la cea mai fragedă vârstă. Prezenţa constantă pe la turneele semifinale şi finale îi face pe copii să concureze cu cei mai buni din ţară la acest nivel. Ceilalţi, rămân acasă şi „îşi ling rănile” (şi anume, contraperformanţele!). E bine aşadar ca ambiţia antrenorilor să se reverse direct asupra copiilor, care nu ar trebui să conceapă să piardă nici măcar în meciurile amicale. Un tehnician care priveşte cu zâmbetul pe buze o înfrângere (cu atât mai rău dacă e şi una drastică!) trebuie îndepărtat degrabă! Iar asta pentru că, în orice competiţie sportivă, doar locurile 1-3 se premiază!
Concluzia: nu cred că este o întâmplare faptul că, deocamdată, meciurile juniorilor-republicani (A sau B) nu mai au aceeaşi atractivitate ca în trecut. De ce? Aici, ajungem la ceea ce am spus mai înainte: rezultatele aduc suporterii la stadion.
Altfel, copiii trebuie învăţaţi să joace corect şi cu sufletul pentru Vâlcea. Şi un alt lucru care ar trebui rezolvat cât de curând ar fi acela de a recâştiga vechea denumire de Chimia Rm. Vâlcea, să ştie şi tânăra generaţie că oraşul a fost cândva prezent prin Divizia A.

Talentele se găsesc cu duiumul în mediul rural

Am văzut în etapa a II-a din Campionatul Naţional de juniori-republicani doi copii care merită urmăriţi în continuare: Florian Totâlcă (născut în anul 1996) – un jucător puţin cam firav, dar de genul lui Lucian Sânmărtean, adică exploziv, iar asta pentru că ştie să joace bine mingea – şi Vlad Lungu (născut în anul 1994), care are un fizic impresionant pentru vârsta sa (are 1,90 metri), dar şi o tehnică bună, deoarece loveşte corect mingea cu ambele picioare. Ultimul a fost descoperit pe maidanele patriei, dar nu de antrenorii CSM-ului. Poate tocmai de aceea, şi antrenorii noştri ar cam trebui să ia la pas comunele, satele şi toate şcolile din mediul rural, unde copiii bat mingea în vacanţa de vară.
Când am făcut o grupă de copii la baza sportivă „Aditen” de la Băile Govora, pe toţi i-am găsit în Govora-Sat, în curtea şcolii. Şi zău, unii dintre ei, chiar ştiau bine cu „coţofana” (cum le plăcea lor să alinte mingea!). fără ifose, cu urme de gem pe nas, cu teneşi rupţi în talpă din cauza nisipului de pe teren, alergau de mama focului când i-am dus prima oară la o competiţie juvenilă organizată de AJF Vâlcea.
La capitolul acesta (al selecţiei) se vede treaba că stăm foarte prost şi în continuare! Iar exemplele sunt numeroase: astfel, ne-am uitat vreo 20 de ani (indiferenţi!) cum doi copii talentaţi (şi, ca ei, poate mai sunt zeci!) – mă refer la Mihai Buga (care dădea vreo 30 de goluri pe sezon în Liga a IV-a) şi la Glodeanu (care avea stilul marelui „blond”, Ilie Balaci) – au jucat pe maidanele judeţului fără ca niciun antrenor isteţ să-i ia de mână şi să-i ducă la Rm. Vâlcea, să evolueze la un alt nivel valoric.

• Dănuţ OMEAG

P.S.: Recent, Mircia Gutău s-a întors în Râmnic! Pentru sportul vâlcean (şi nu numai) reprezintă ceva. Sunt convins că o să treacă într-o zi şi pe la Stadionul „Municipal” din Zăvoi. În acest caz, „lingăii” (care nu au mai mişcat niciun pai de când Gutău a plecat) ar trebui să stea de-o parte!