Noi demersuri pentru marcarea unor trasee turistice, la Perişani, în zona Vârfului Şutu şi Mormântului Prinţului

”Ţara Loviştei” este un tărâm aparte din judeţul Vâlcea. Peisajele unice au transformat-o, în ultimii ani, într-un loc ideal pentru turism şi agroturism. Autorităţile locale au făcut demersuri pentru a facilita dezvoltarea pe această zonă. La Perişani (localitate administrată de Sorin Leonte), spre exemplu, sunt câteva locuri de cazare, există un eveniment legat de trecutul istoric, iar în vară s-au pus bazele unui festival al produselor tradiţionale. Acum, Primăria Perişani a anunţat că vor fi marcate noi trasee turistice.
”Având în vedere Hotărârea Consiliului Local Perişani pentru marcarea de trasee turistice în localitate, dar şi parteneriatul UAT Perişani cu Serviciul Salvamont Brezoi, după marcarea celor două poteci tematice, cea din Vf Sturu şi cascadele de pe Valea Roşiei, ieri (joi, 26 septembrie), însoţiţi de reprezentantul Salvamont Brezoi (d-nul Cristi Dură), s-a început premarcarea şi colectarea coordonatelor geografice pentru a putea obţine avizele Salvamont Vâlcea (coordonat de CJ Vâlcea) şi avizul Ministerului Turismului pentru definitivarea traseului turistic care va pleca din punctul Clocotici (sat Poiana şi va urca la stâna din Poiana Spinului-Vf Şutu-Mormântul Prinţului-Baza Sportivă Mlăceni”, au transmis reprezentanţii Primăriei.
Apoi au venit cu detalii referitoare la importanţa traseului turistic ce prinde contur:
”Prinţul Heinrich de Bavaria (Heinrich von Bayern) s-a născut în Germania, mai precis, în Bavaria, care, după unificarea oficială a Germaniei, făcea parte din Imperiul German (1871). El era unicul fiu al prinţului Arnulf de Bavaria şi a prinţesei Therese de Liechtenstein. A crescut într-o familie în care simţul datoriei şi, mai ales, al onoarei era adânc înrădăcinat. La izbucnirea primului război mondial, acesta se remarcă în timpul unui atac de cavalerie pe fronul de Vest, unde este rănit în coapsă, în timpul unei şarje de cavalerie. Dupa ce-şi revine, în anul 1915, este ridicat la rangul de maior, primind comanda batalionului al III-lea din Regimentul de Infanterie – Garda a armatei regale bavareze. Acesta va intra în componenţa Corpului Alpin German (Deutsches Alpenkorps), care fusese creat pentru războiul de munte După o scurtă refacere, unitatea sa va fi trimisă pe frontul de Est, mai precis în România, făcând parte din noua Armata a IX-a germană, condusă de generalul Erich Von Falkenhayen, proaspăt înlocuit din funcţia de Şef de stat major. După oprirea înaintării armatei române în Transilvania, în septembrie 1916, Corpul Alpin a primit ordinul de a încerca să treacă Carpaţii împreună cu armata română în retragere si de a încerca, prin manevre de invăluire, să surprindă adversarul în trecători În perioada septembrie-octombrie-noiembrie se vor da puternice lupte in zona Loviştei argeşene. Treptat, trupele române părăsesc bazinul Titeştilor, încercând să reziste pe un aliniament ce se sprijinea pe linia Cozia-Poiana Spinului. În aceste condiţii, în 6 noiembrie 1916, maiorul Heinrich de Bavaria primeşte ordin de a efectua o recunoaştere pentru un atac in 8 noiembrie, pentru a rupe apărarea din zona Perişani. Cu toate că a primit avertizări că în zona sunt inamici la mai puţin de 400 de metri, acesta pentru a avea o vizibilitate mai bună, se urcă pe o înălţime (muntele Şutu), unde este împuşcat in zona coapsei, în timpul unei misiuni de recunoaştere la 7 noiembrie 1916. Corpul său, însoţit de o gardă de onoare, este evacuat în timp ce regimentul său va efectua un atac in dimineaţa zilei de 8 noiembrie 1916. De la Sibiu, însoţit de mama sa, pleacă cu tren special spre Germania. Acesta va fi îngropat cu onoruri militare în cripta familiei sale din biserica Theatine-Munchen. În anul 1917 este decorat postmortem cu cel mai înaltă decoraţie militară a Bavariei, mai precis Ordinul Max Josef, în grad de cavaler. De altfel, o placă de bronz care aminteşte acest lucru a fost pusă la mormântul său. Pentru a marca locul morţii sale, autorităţile militare germane ridică un monument în formă de paralelipiped cu pietre din zonă si o cruce de stejar. Acest loc a rămas în amintirea locuitorilor sub denumirea de „Mormântul Prinţului”. Cu trecerea vremii, crucea a dispărut, iar o parte a pietrelor au fost împrăştiate, răspândindu-se ideea că acolo s-ar fi aflat aur. În prezent, locul este cuprins de vegetatie forestiera, locul trebuind reamenajat”.