Mentalitatea de învingător se formează de la o vârstă fragedă

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

De câte ori l-am auzit oare pe Mitică Dragomir – zis „Corleone” – cu ochii săi bulbucaţi, afirmând că fotbalul românesc se identifică cu societatea în care trăim? Adică, e plin de hoţii la greu, totul culminând cu zăngănitul cătuşelor (beneficiari – arbitrii, conducătorii de cluburi, preşedinţii). Din păcate, nu s-au luat măsuri, iar „cancerul” a avansat!
Nu credeam însă că acest flagel poate să atingă chiar şi Campionatul Naţional de juniori-republicani. Când copiii CSM-ului din Rm. Vâlcea evoluau în seria „minerilor” (alături de Jiul Petroşani, Minerul Motru, Jiul Rovinari), pe lângă faptul că adversarii îi cam „rupeau de oase”, echipele de acolo mai făceau şi jocurile altora. Era vremea când antrenorul Cristi Lazăr nu se lăsa deloc înduplecat de telefoanele primite de la antrenorii echipelor adverse (deşi era chiar prieten cu unii dintre aceştia) şi, spre amuzamentul părinţilor, le aplica „corecţii” de genul: „o ploaie de goluri”! Am apreciat foarte mult acest lucru iar eu cred că, de atunci, copii au rămas cu o mentalitate sănătoasă de învingători. Era vremea când Univ. Craiova şi Pandurii Tg. Jiu tremurau cu gândul că-i lăsăm acasă şi nu vor participa la turneele semifinale sau finale.
Mă bucur nespus de mult că acelaşi lucru se întâmplă şi acum, cu Mitică Teleşpan la timonă (alături de acelaşi Cristi Lazăr, care pregăteşte şi o grupă mai mică). Astfel, în Seria a V-a din cadrul Campionatului Naţional de juniori-republicani A, în etapa a 11-a (ultima înainte de play-off), s-au desfăşurat două meciuri importante pentru configuraţia clasamentului final, unul dintre ele fiind CSM Rm. Vâlcea – CSU Voinţa Sibiu, tinerii fotbalişti din Zăvoi fiind deja calificaţi în play-off.
Ei bine, pentru a se califica în dauna echipei LPS Sebeş, sibienii trebuiau să câştige obligatoriu la Rm. Vâlcea. Atunci când vâlcenii au jucat la Sebeş, au făcut cunoştinţă cu jocul dur al acestora, încasând la greu palme şi picioare de ziceau că sunt la K1. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, juniorii noştri au învins atunci cu 3-1.
Cu toate că aveau amintiri urâte legate de LPS Sebeş, în faţa celor de la CSU Voinţa Sibiu, atât Mitică Teleşpan (antrenor principal), cât şi Cristi Lazăr, au ales să joace corect şi nu s-au implicat deloc în jocuri de culise, ci dimpotrivă, le-au administrat sibienilor o înfrângere categorică (5-1).
Toţi cei care au urmărit meciurile din această serie, ştiau că LPS Sebeş nu va putea să bată în mod corect pe Gaz Metan Mediaş, în celălalt meci din ultima etapă a seriei, dar au făcut „tot posibilul” să-i lase pe sibieni în afara play-off-ului, în primul rând prin victoria vâlcenilor, iar apoi prin aranjamentul mizerabil (al lor) cu Gaz Metan Mediaş (2-0). În aceste condiţii, în clasamentul final, LPS Sebeş a acumulat 20 de puncte, iar cei din Sibiu doar 19.
Stai şi te întrebi, aşadar, cum putem să progresăm când, până şi la acest nivel juvenil, avem parte de aranjamente şi de antrenori incompetenţi care îi învaţă pe copiii, aflaţi la începuturile carierei lor, să păcălească fotbalul? De aceea, ţin să adresez felicitări pentru antrenorii vâlceni care ştiu să-şi respecte meseria!

Alexandru Ionescu, un junior care pune cariera fotbalistică pe primul plan

Sunt juniori la CSM Rm. Vâlcea care se pregătesc cu echipa mare. Unul dintre aceştia e Alexandru Ionescu, zis „Licurici”. Cu toate că a primit de două săptămâni vacanţă din partea antrenorului Marius Mitu, acesta a găsit de cuviinţă să fie prezent în continuare la antrenamentele republicanilor A. Ionescu a jucat în meciurile amicale şi a fost chiar „motorul” echipei. El face parte din „garda” veche a juniorilor născuţi în anul 1993, iar dacă va continua pe aceeaşi linie, cu siguranţă, va face şi performanţă. E un copil serios, care a fost învăţat încă de mic de părinţi să se descurce singur într-un apartament din Rm. Vâlcea.

• Dănuţ OMEAG

P.S.: În ultimul timp, antrenorii noştri au cam prins totuşi un obicei foarte prost. Mai ales la grupele mici, acolo unde se fac cantonamente cu o durată de cinci zile. Nu mai vorbesc de costuri, care nu se prea justifică. Păi, până la urmă, ori se pleacă într-un stagiu de pregătire de 10-12 zile, ori nu se mai pleacă deloc!
Nu trebuie să se mai facă aşadar o afacere din aceste „plimbări”, ca la iarbă verde. De asemenea, cred că cineva ar trebui să se preocupe şi de echipamentul de prezentare al copiilor, deoarece, cu toate că vâlcenii se află printre fruntaşi în clasament, sunt cam cei mai „amărâţi” la capitolul imagine!