MARILE ECHIPE

COLŢUL MICROBISTULUI

Atunci când vorbim despre cele mai bune echipe naţionale de fotbal din toate timpurile trebuie să ţinem cont de competiţia numărul unu, respectiv Campionatul Mondial. Începând cu 1930, cu o pauză între 1938 şi 1950 cauzată de cel de-al doilea război mondial, în aceasta competiţie au intrat în preliminarii peste 200 de ţări din care doar 76 au reuşit să ajungă la un turneu final.
Anii treizeci ai secolului trecut au fost dominaţi de „squadra azzurra”, echipa Italiei condusă de cel mai bun antrenor al acelor vremuri, Vittorio Pozzo (singurul dublu câştigator al Cupei Mondiale în 1934 şi 1938). Erau anii de început ai fotbalului când se juca în sistemul 1-2-3-5, sau, atfel spus, cel care dă mai multe goluri câstigă. Celebra Italie ’30 avea următoarea formulă: OLIVIERI – FONI, RAVA – SERANTONI, ANDREOLO, LOCATELLI – MEAZZA, FERRARI, BIAVATI, PIOLLA, COLAUSSI.
Între 1950-1970 a fost perioada de glorie a Braziliei cu finala pierdută în 1950 şi altele trei câătigate în 1958,1962 şi 1970. Cea mai titrată naţională, cu cinci titluri mondiale, era condusă de pe margine de Vincente Feola şi apoi de Aymore Moreira. Jocul lor de pase şi pressing nu lăsa adversarul să respire, toate fazele se derulau în terenul oponenţilor. La acea vreme, o posesie de 70 % – 80 % era ceva nemaîntâlnit în condiţiile în care se juca 1-4-2-4. Iată faimoasa echipă „carriocas” care a adus pe gazonul verde spectacolul şi plăcerea de a juca: GILIMAR – D. SANTOS, BELLINI, ZOZIMO, N. SANTOS – DIDI, ZITO – ZAGALLO, GARRINCHA, VAVA, PELE (AMARILDO).
Anii ’70 au adus supremaţia „maşinăriei de fotbal” a Germaniei, perioadă în care jocul a devenit mai tacticizat. Se juca 1-4-3-3, iar victoria nemţilor în 1974 în faţa Olandei e cu atât mai de lăudat deoarece fotbaliştii din „Ţara lalelelor” propuseseră lumii fotbalul total. „Panzerele” conduse de Helmut Schon au rămas cunoscute pentru seriozitatea cu care abordau jocurile şi pentru faptul că luptau până la ultimul fluier. Iată titrata echipă: MAIER – BECKENBAUER, VOGTS, SCHWARZENBECK, BREITNER – BONHOF, HOENESS, OVERATH – GRABOWSKI, MULLER, HOLZENBEIN.
Sfârşitul anilor ’80 a adus la rampă boema echipă a Argentinei care în formula 1-3-5-2 a reuşit în 1986 să câstige, pentru a doua oară, titlul mondial, după cel din 1978 de pe teren propriu. Echipa celebrelor „pume”, a ramăs în memoria microbiştilor prin golul magnific al lui Maradona după ce driblase o jumătate de echipă englezească începand de la mijlocul terenului, dar şi pentru golul înscris cu „mâna lui Dumnezeu” în poarta aceluiaşi nefericit portar. Formula de vis antrenată de nu mai puţin celebrul Carlos Bilardo, avea următoarea componenţă: PUMPIDO – RUGERRI, BROWN, CUCIUFFO – GIUSTI, BATISTA, BURRUCHAGA, ENRIQUE, OLARTICOECHEA – VALDANO, MARADONA.
Au trebuit să treacă mai mult de douăzeci de ani pentru ca în 2010 să apară o nouă mare echipă, Spania „tiki-taka”. La începutul secolului 21 a început să se joace 1-4-4-2. Ibericii au jucat în aceşti ani un fotbal pe computer, cu jucători mici de statură care aveau o posesie de peste 70%. Pasele lor  păreau trasate cu laser-ul, mingea rămânand la ei chiar într-un „2 contra 5”. Imposibilul a devenit posibil în această perioadă în care tacticizarea fotbalului a atins maximul. Vicente del Bosque a reuşit să câştige titlul european şi mondial cu aceşti „ponei extratereştrii”: CASILLIAS – RAMOS, PIQUE, PUYOL, CAPDEVILLA – BUSQUETS, XAVI, PEDRO, XAVI – INIESTA, VILLA.
Alte naţionale celebre au fost: Olanda ’74-’78, cu Neeskens şi Cruyff, Italia ’82 cu Zoff, Bergomi şi Rossi, Uruguay ’50 cu Varela, Gambretta sau Sciffino, Franţa ’98 cu Barthez, Thuram şi Zidane, Argentina ’78 cu Fillol, Passarella, Ardilles şi Kempes, iar Anglia ’66 cu Moore, Charlton şi Hurst.
Podiumul clasamentului „all time” al celor mai bune echipe naţionale de fotbal arată astfel: Brazilia ’60 a lui Pele, Spania 2010 a lui Andres Iniesta, Germania ’74 a lui Franz Beckenbauer, la egalitate cu Argentina ’86 a lui Diego Maradona şi  Italia ’38 a lui Giuseppe „Peppino” Meazza.
Să auzim numai de fotbal!
(Va urma)

• Ec. Gabriel ALBINARU