MARILE ECHIPE (IV)

COLŢUL MICROBISTULUI

Odată cu Bayern Munchen 1973-1974 se încheie perioada romantico-clasică a fotbalului. Urmează era modernă, atunci când jocul devine mai tacticizat, rolul „pregătirii fizice” crescând direct proporţional. Deşi fotbalul îşi pierde din farmecul, savoarea şi strălucirea de altă dată, marile echipe de club nu încetează să apară. Prima echipa remarcabilă din perioada contemporană iese la rampă în sezonul 1983/1984. Urmaşii celor care inventaseră fotbalul au dominat scena internaţională în acel an câştigând Cupa Ligii, Campionatul şi Liga Campionilor (după ce eliminase în semifinale pe Dinamo Bucureşti). „You’ll Never Walk Alone” stă scris la intrarea în stadionul acestei echipe de tradiţie şi reprezintă, totodată, şi titlul imnului cântat atât la victorie, cat şi la înfrângere de cei mai ataşaţi suporteri. În acei ani, sub comanda lui Bob Paisley, urmat de secundul Joe Fagan, jocul practicat de celebrul team îmbină fotbalul total cu fotbalul spectacol. „Niciodată singuri” au fost „cormoranii” de la Liverpool 1983/1984: Bruce Grobbelaar – Phil Neal, Mark Lawrenson, Alan Hansen, Alan Kennedy (Craig Johnston), Sammy Lee, Graeme Souness, Kenny Dalglish, Ronnie Whelan (Michael Robinson), Ian Rush.
15 ani au trebuit să mai treacă până să apară un alt „dream-team”. A câştigat Liga Campionilor Europeni în ediţiile 1988/1989 şi 1989/1990, prima împotriva Stelei Bucureşti. Echipa a fost construită între 1987-1991 de Arrigo Sacchi în jurul „tripletei olandeze” câştigătoare în 1988 a Campionatului European. Naţiunea care inventase paradigma „întâi nu primim gol”  şi celebrul „catenaccio” al lui Helenio Herrera (care antrenase în anii ‘60 rivalii din acelaşi oraş) aduce pe stadioane un fotbal în viteza, cu nenumărate atacuri  pe benzile laterale sau pe centrul defensivei adverse, cu scheme tactice bine definite şi cu multe goluri marcate. Italia nu va uita curând celebra Milan 1989/1990 cu: Giovanni Galli – Franco Baresi, Paolo Maldini, Alessandro Costacurta, Frank Rijkaard, Carlo Ancelotti, Roberto Donadoni, Ruud Gullit, Demetrio Albertini (Alberigo Evani) , Danielle Massaro, Marco Van Basten.
Celebrul fotbalist olandez din anii ’70, Johan Cruyff, de data asta pe banca tehnică, a pus bazele unei alte superechipe la începutul anilor 1990, după mulţi ani de rivalitate cu cea mai titrată echipa de club din lume. A câştigat aproape toate trofeele puse în joc la nivel de cluburi, iar Catalunya se mândrea cu strălucitoarea multinaţională Barcelona 1991/1992: Andoni Zubizarreta – Albert Ferrer, Ronald Koeman, Miguel Angel Nadal, Txiki Beguiristain (Guillermo Amor), Josep Guardiola, Jose Mari Bakero, Richard Witschge, Romario (Michael Laudrup), Hristo Stoicikov.
Sfârşitul anilor 1990, începutul anilor 2000 au fost dominate de două mari echipe. Prima reprezentă definiţia noţiunii de „echipă” şi era condusă de cel mai longeviv tehnician la un club de fotbal, Sir Alex Ferguson. A câştigat în sezonul 1998/1999 campionatul intern cu 35 de victorii din 38 de meciuri, iar în acelaşi an s-a impus şi în Cupa şi Liga Campionilor. Datorită invincibilităţii echipei, jucătorii au fost supranumiţi „diavolii roşii”. Ei au realizat cea mai spectaculoasa răsturnare de scor din istorie, atunci când în finala de la Barcelona  au învins Bayer Munchen cu 2-1. Bavarezii au condus aproape tot meciul, pentru ca, în prelungirile jocului, în urma a două cornere identice, „diavolii roşii” să câştige jocul. Fazele golurilor s-au desfăşurat foarte rapid, astfel încât telespectatorii credeau că urmăresc reluarea primului gol al celei mai bune echipe englezeşti din toate timpurile, Manchester United 1998/1999: Petre Schmeichel – Garry Neville, Phil Neville, Jaap Stam, Dennis Irvin, Henning Berg (Nicky Butt), David Beckham, Roy Keane, Paul Scholes, Ryan Giggs, Ole Gunnar Solskjaer (Andy Cole), Dwight York (Teddy Sheringham).
Cea de-a doua superechipă a acelor ani a fost construită  în perioada 1999-2002 de nou-venitul preşedinte, Florentino Perez, cel care găseşte clubul ruinat financiar, iar prima măsură luată este vânzarea terenului de antrenament. Aduce cei mai buni fotbalişti de la cele mai bune naţionale de fotbal din lume şi asamblează renumita echipă a „galacticilor”. În ediţiile 1999/2000 şi 2001/2002 câştigă la pas Liga Campionilor Europeni. A fost cea mai titrată echipă din istorie, din punct de vedere al renumelui, calităţii şi palmaresului jucătorilor conduşi de „necunoscutul” Vicente del Bosque. Iată cum arată galacticul Real Madrid 2000/2001: Bodo Illgner (Iker Casillas) – Roberto Carlos, Fernando Hierro, Ivan Helguerra, Michel Salgado, Claude Makelele, Zinedine Zidane, Luis Figo, David Beckham, Raul Gonzales, Ronaldo.
Între 2008 şi 2011, suflarea fotbalistic s-a oprit de mai multe ori. În aceşti ani s-a născut o echipă de fotbal „nemaivăzută” de la începuturile acestui sport. În patru ani au câştigat 13 trofee, inclusiv Campionatul Mondial al cluburilor, adică tot ceea ce se putea. Posesia balonului era de peste 70 %, pasele păreau trasate cu rază laser, iar imposibilul a devenit posibil. A fost generaţia care a adus ţarii sale prima Cupa Mondială, câştigând şi Campionatul European. Celebrul „5 contra 2” devenise „2 contra 5”. Jucătorii au fost supranumiţi „extratereştrii” datorită fotbalului practicat, desprins parcă din FIFA Game, celebrul joc pe computer. Puţine echipe din istorie au mai dominat fotbalul într-o aşa manieră ca această echipă la care „posesia dinamică” amintea de Brazilia ‘50-60, iar rigurozitatea tactică şi angajamentul erau la cote înalte. „Mulţumim Pep că ne-ai ajutat să atingem cerul” au scris suporterii pe un banner în mai 2012, la plecarea antrenorului Guardiola, cel care a condus patru ani celebra Barcelona Tiki-Taka 2010/2011: Victor Valdes – Dani Alves, Gerard Pique, Carles Puyol, Eric Abidal (Sergio Busquets), Xavi Hernandez (Cesc Fabregas), Andres Iniesta, Lionel Messi, Samuel Eto’O(Thierry Henry), David Villa.
În loc de concluzii, iată topul „all time” al celor mai bune echipe de club: 10. Barca 91/92 şi Milan 89/90 9. Liverpool 83/84 8. Santos 62/63 şi Real Madrid 2000/2001 7. AC Torino 46/47 6. Inter Milano 64/65 5. Ajax Amsterdam 71/72 4. Bayer Munich 73/74 3. Real Madrid 59/60 2. Manchester United 98/99 ºi locul 1. Barcelona 2010/2011.
Să auzim numai de fotbal!

• Ec. Gabriel ALBINARU