Acasă Editorial MARILE ECHIPE (II)

MARILE ECHIPE (II)

373
0

COLŢUL MICROBISTULUI

Pe 8 iunie 2012, se împlinesc 90 de ani de la primul joc al naţionalei de fotbal a României, disputat în deplasare, în compania Jugoslaviei. Istoria fotbalului românesc a consemnat în aceasta perioadă patru mari selecţionate, care au făcut performanţă la nivel internaţional.
Prima echipă naţională celebră s-a născut în deceniul al treilea al secolului trecut. Antrenorul Costel Rădulescu a condus echipa României la trei campionate mondiale consecutive, în 1930, 1934 şi 1938. La acea vreme, jucătorii tricolori proveneau de la echipe precum Venus Bucureşti, Ripensia Timişoara, Unirea Tricolor, „U” Cluj, Juventus Bucureşti, CFR Bucureşti, Chinezul, Banatul sau Gloria Arad. Iată formula 1-2-3-5 a „artiştilor interbelici”: JEAN LĂPUŞNEANU – EMERICH VOGL, GHEORGHE ALBU – CORNELIU ROBE, PETRE STEINBACH, RUDOLF BURGER – GHEORGHE CIOLAC, GRAŢIAN SEPI, IULIU BODOLA, STEFAN DOBAY, SILVIU BINDEA (NICOLAE KOVACI).
La finalul anilor ’60, Angelo Niculescu construieşte o alta echipă de vis a României, cea care a fost repartizată în „groapa cu lei” de la Guadalajara, la Cupa Mondială Mexico ’70, alături de Anglia, Cehoslovacia şi Brazilia. Atunci, fotbalul era un sport, dar şi un spectacol, iar componenţa  boemei naţionale a României (cu majoritatea jucătorilor provenind de la Dinamo şi Rapid Bucureşti) era următoarea: RICĂ RĂDUCANU – LAJOS SĂTMĂREANU, NICOLAE LUPESCU, CORNEL DINU, MIHAI MOCANU – ION LIŢĂ DUMITRU, NICOLAE DOBRIN, EMERIC DEMBROVSCHI – ALEXANDRU NEAGU (RADU NUNWEILLER), MIRCEA LUCESCU, FLOREA DUMITRACHE.
Prima calificare a României la un turneu final al unui Campionat European s-a produs în 1984, sub comanda lui Mircea Lucescu, cu o echipă formată în mare parte din jucători de la Universitatea Craiova “Maxima” şi Dinamo Bucuresti. După Euro ’84, această generatie a reuşit, la douăzeci de ani de la Guadalajara, o nouă calificare la Campionatul Mondial care s-a desfăşurat în 1990, în Italia. Între cele două calificări, Ioan Andone, Neluţu Sabău, Marius Lăcătus, Gavrilă Balint (alături de antrenorul Emeric Ienei) au asigurat schimbul de generaţii faţă de formula standard a naţionalei României din anii ‘80: SILVIU LUNG – MIRCEA REDNIC, COSTICĂ ŞTEFĂNESCU, GINO IORGULESCU, NICOLAE UNGUREANU – MARCEL CORAŞ, ILIE BALACI, LADISLAU BOLONI, MICHAEL KLEIN – RODION CAMATARU, ROMULUS GABOR (GHEORGHE HAGI).
Anghel Iordănescu a fost antrenorul sortit să conducă „generaţia de aur” de la mijlocul anilor ’90, cea care a fost atât de aproape de o semifinală de Campionat Mondial în 1994, în SUA. Cu un Gică Hagi lider necontestat, naţionala a avut în acea perioadă mai multe participări la turnee finale de campionate mondiale şi europene. În 1990, după mulţi ani de interdicţie, jucătorii români s-au putut transfera peste hotare, în campionate puternice, unde au facut carieră. Deşi nu a câştigat vreun trofeu, această „generaţie de aur” a dus România în primele cinci echipe de fotbal din lume. Echipa „stranierilor”- aproape toţi fotbaliştii naţionalei erau legitimaţi la echipe de club din Europa- era compusă din: BOGDAN STELEA (FLORIN PRUNEA) – DAN PETRESCU, GIGĂ POPESCU, MIODRAG BELODEDICI, TIBOR SELYMES – OVIDIU SABĂU, GHEORGHE HAGI, IONUŢ LUPESCU, DORINEL MUNTEANU (IOSIF ROTARIU) – ILIE DUMITRESCU, FLORIN RĂDUCIOIU.
Din păcate, generaţia 2000 a lui Adrian Mutu şi Cristian Chivu nu s-a ridicat la nivelul celor patru deja prezentate, remarcându-se mai mult prin „rezultatele” din afara gazonului decât prin cele sportive. Ţinând cont de performanţele sportive, de jocul practicat, precum şi de perioada în care s-au afirmat cele patru selecţionate, ierarhia acestora în istoria fotbalului românesc este următoarea: locul întâi – Romania ’94 a regelui Gică Hagi, locul doi – România ’70 cu „marele absent din Mexic”, Gicu Dobrin, locul trei revine României ’30 cu tunarul Ştefan Dobay, iar ultimul loc revine României ’80, cu „minunea blondă” Ilie Balaci.
Să auzim numai de fotbal!

(Va urma)

• Ec. Gabriel ALBINARU