La mulţi ani 2012!
Anul 2011 a fost unul extrem de spectaculos în fotbalul vâlcean. Fie cã vorbim de performanţe (prea puþine), dezamãgiri, goluri superbe, transferuri, promovãri sau retrogradãri, anul care se apropie de final le-a cuprins pe toate, dar nu în aceeaºi mãsurã. CSM a fost salvatã de desfiinþare ºi ne dãdea mari speranþe. Damila a promovat la pas în Liga a III-a ºi se anunþa o pretendentã la promovare. Gheconul a mai dispãrut o datã, Oltchim nu a ieºit din parametrii ei. Dar tot ce a fost ar trebui lãsat în spate. Nu mai conteazã dezamãgirea ultimelor sezoane, speranþele nãruite ºi rezultatele care uneori au depãºit orice limitã. Nu trebuie sã mai conteze divergenþele din trecut. În 2012, nu conteazã cine intrã în teren, ci doar ce face acolo. Anul viitor nu trebuie sã mai conteze declaraþii, ci doar faptele care le demonstreazã. Fotbalul vâlcean porneºte în noul an la un nou drum. CSM trebuie sã rãmânã în Liga a II-a, Damila va încerca sã promoveze ºi sã fie adversara CSM-ului, Oltchim va încerca sã se salveze de retrogradare, Hidroelectra, Flacãra Horezu, CSM Drãgãºani, Posada Periºani se vor lupta pentru a ajunge la barajul de promovare, Ghecon va reapare pe scena fotbalisticã cu alte ambiþii… Într-un fel sau altul fotbalul vâlcean va trãi ºi anul viitor. Îl aºteptãm plini de speranþã. Pentru cã atunci când se pune totul în teren, valoare, încredere, ambiþie, drumul spre performanþã devine din ce în ce mai uºor. Iar când þi se mai alãturã ºi omenii de fotbal mai pricepuþi ºi un public ce te împinge de la spate indiferent de numele adversarului din teren, poþi spune cã ai câºtigat o mare parte din bãtãlia cu rivalii. Sã uitãm tot ce a fost rãu ºi sã privim viitorul cu mai multã încredere. Haideþi sã ridicãm capetele, sã ne întindem mâinile ºi sã mai învãþãm o datã cum sã zburãm. Dacã ne oprim dupã fiecare eºec, dupã fiecare durere, atunci unde este spiritul de învingãtori din noi? Haideþi sã punem statisticile deoparte, sã privim în jurul nostru ºi sã începem sã trãim. De azi, nu de mâine. Cu privirea în sus, nu în jos. De ce? Pentru cã viaþa este o artã. Nu mai este mult pânã când ne vom lua adio de la 2011, un an ºi cu bune dar ºi cu foarte multe rele. Şi eu vã doresc un sincer ºi cât se poate de cãlduros LA MULÞI ANI!
• Ec. Mădălin DOBRE
