Iulia Demetrescu, interviu acordat pentru FRF, după un deceniu de când împarte legea pe terenul de fotbal

Pentru cei care nu știu, Iulia Demetrescu a făcut sport de la o vârstă fragedă. A practicat tot un sport colectiv, respectiv handbalul. A trecut la fotbal în momentul în care l-a cunoscut pe Daniel Demetrescu, fostul secretar general al AJF Vâlcea și fost arbitru asistent de Liga I. A devenit arbitru, a început de jos, de la juniori și județ și a continuat până la cel mai înalt nivel. Este singurul arbitru vâlcean purtător al ecusonului FIFA. În trecut, județul nostru a mai avut arbitri FIFA, dar doar băieți. S-au împlinit 10 ani de când Iulia împarte legea pe terenul de fotbal. Acum, după ce lucrurile tind să revină spre normal în urma restricțiilor pe care le-am avut cu toții, Adi Dobre a realizat un interviu cu învătățoarea-arbitru Iulia Demetrescu, în care aceasta vorbește despre perioada grea prin care am trecut, despre arbitraj, despre trecut și planurile de viitor.

Iuliana Demetrescu, învățătoarea cu ecuson FIFA din arbitrajul feminin!

17 mai 2019, Albena, Bulgaria, finala Campionatului European feminin de fotbal U17, Olanda – Germania. La capătul unui meci spectaculos, decis la loviturile de departajare în favoarea Germaniei, cei prezenți o felicită pe cea care a condus la centru marea finală.

Emoțiile o copleșesc pe tânăra de 29 de ani. „A fost cel mai important moment al carierei mele de până acum”, își amintește Iuliana Demetrescu.

Teodora Albon, Irina Mârț, Cristina Dorcioman, Cristina Babadag, Petruța Iugulescu sunt doar cinci nume dintre cele care au inspirat-o în cariera sa pe Iuliana Demetrescu. Învățătoare la Şcoala Gimnazială „Take Ionescu” din Râmnicu Vâlcea, Iuliana Demetrescu a ales în urmă cu fix un deceniu să devină arbitru de fotbal! Și a reușit. Are ecuson FIFA și e considerată o mare promisiune a arbitrajului românesc.

* Gata școala?

– Gata! Am încheiat cursurile, altfel decât eram obișnuiți până acum, dar până la urmă totul e bine când se termină cu bine. Copiii mei din clasa a patra vor începe o nouă etapă în viața lor. Finalul acestui an școlar a fost, pentru unii încă mai este, o încercare. Dar, așa cum spuneam ne-am descurcat. Pentru că sunt deja familiarizați cu noile tehnologii, elevii nu au avut probleme cu școala online.

* La toamnă urmează clasa I?

– Voi prelua tot o clasă a IV-a de la un coleg care va ieși la pensie. În 2021, probabil, voi începe cu o clasă I, pe care să o duc până în a IV-a.

* Când ați început arbitrajul?

– Am început cursurile în urmă cu 10 ani. Soțul meu, Daniel, arbitru asistent în Liga I, a fost cel care m-a încurajat.

* Ați avut un model, un idol?

– Am avut câteva persoane care mi-au influențat cariera de arbitru, persoane de la care am învățat multe, foarte multe. Și mă gândesc la Teodora Albon, Irina Mârț, Cristina Dorcioman, Cristina Babadag, Petruța Iugulescu, ultima fiind încă în activitate. Nu am avut onoarea să arbitrez alături de doamnele Albon, Mârț și Babadag, dar mi-au fost modele. Am fost prezentă alături de Cristina Dorcioman în Suedia, una dintre primele mele ieșiri! Țin minte că era iarnă și că era foarte frig!

„A fost tare amuzant la primul meci”

* Alături de cine arbitrați?

– Petruța Iugulescu face parte din brigada mea, alături de Alexandra Apostu și, uneori, de Daniela Constantinescu.

* Vă gândeați vreodat că veți ajunge arbitru FIFA?

– Visam să ajung arbitru FIFA. Și am ajuns. În spate e însă foarte multă muncă.

* Mai țineți minte primul meci la care ați fost prezentă în calitate de arbitru?

– A fost un meci din județ, undeva la țară, prin 2012. Sincer, nu mai țin minte locul. A fost tare amuzant. Eram arbitru asistent.

Finala EURO WU17 2019 și finala Cupei României

* În 2014 ați promovat în Liga a 2-a.

– Așa este. Iar doi ani mai târziu, în 2016, am fost propusă pe lista FIFA.

* Unde a fost prima delegare?

– În Franța, la un turneu de U17. Am avut mari emoții, deși nu eram singură, ci însoțită de o altă colegă, Patricia Samsudean, care între timp s-a retras.

* Poate fi considerată finala UEFA Women’s Under-17 de anul trecut drept apogeul carierei?

– Cu siguranță. În plus, a fost o finală palpitantă, decisă la loviturile de departajare. Tot anul trecut am arbitrat și finala Cupei României la fete, disputa dintre Fortuna Becicherecu Mic și Vasas Femina Odorheiu Secuiesc, un alt moment important al carierei mele de până acum.

„Fotbalul feminin a crescut în România”

* Cum pregătiți un meci?

– Studiez echipele, jucătorii, încerc să-i identific pe jucătorii-problemă și îmi pun brigada la punct astfel încât să ducem meciul la bun sfârșit.

* Cum sunt jucătorii cu dumneavoastră?

– În general băieții sunt foarte respectuoși. La începutul carierei a fost mai greu, dar atunci când oamenii își dau seama că încerci să îți faci meseria cât mai bine, că muncești, atunci te respectă.

* Ați amintit de finala Cupei României de anul trecut. Cum vedeți fotbalul jucat de fete?

– În plină dezvoltare. Mă bucur să constat că fotbalul feminin a crescut în România în ultimii ani.

* Ce spuneți despre arbitrajul video?

– Cred că e benefic pentru joc, pentru arbitraj, pentru că încearcă să elimine greșelile.

„A fost o experiență extraordinară în UCL”

* Ați arbitrat și în UEFA Champions League varianta feminină.

– Anul trecut. Am fost prezentă, în faza grupelor, în Olanda. Din grupă făceau parte echipele FC Twente, Beşiktaş Istanbul, Górnik Łęczna și FC Alashkert. Am arbitrat două meciuri, inclusiv derby-ul grupei, confruntarea dintre FC Twente și Beşiktaş Istanbul. A fost o experiență extraordinară, impresionantă.

* Cum a decurs activitatea de arbitru în această pauză forțată?

– Am fost în contact permanent cu Comisia Centrală a Arbitrilor și cu UEFA. CCA ne-a trimis fel de fel de materiale, am avut videoconferințe, discuții, am analizat faze, meciuri, am discutat inclusiv cu domnul președinte Kyros Vassaras, cu alte cuvinte am fost în priză!

Sursă material și foto: www.frf.ro (interviu realizat de Adi Dobre)