ÎNTREBĂRI CU RĂSPUNS AŞTEPTAT
OPINIA SPECTATORULUI
Sunt aspecte pe care le-am abordat de nenumărate ori şi voi continua să o fac atâta timp cât cred că nu o să devin obositor. Nu stiu câţi sorţi de izbândă am să fiu ascultat de cine trebuie, dar timpul e înainte şi poate, cândva, lucrurile vor încerca să reintre pe un făgaş mai aproape de normal.
La Bucureşti, a avut loc de curând un eveniment sportiv de mare anvergură, Campionatul Mondial de lupte pentru tineret. Nu am reuşit să urmăresc pe viu vreuna dintre reuniuni, dar am aşteptat cu interes să văd imagini în emisiunile de profil ale televiziunilor sau să citesc cronici în ziarele sportive de la nivel central. Ei bine, nimic. De ce nu se găseşte loc pentru câteva minute de relatări sau câteva rânduri scrise de la o competiţie de maximă anvergură pentru tinerii aspiranţi la gloria sportivă? De ce? Pentru că s-ar micşora spaţiul rezervat eternelor scandaluri dintre Dumitru Dragomir şi Gigi Becali, de exemplu!
De ce se trece aşa de repede peste succesele meritorii ale scrimerilor români, care an de an îşi dovedesc valoarea într-un sport al dibaciei şi măiestriei? De ce nu se acordă atenţie faptului că am devenit o forţă într-o disciplină sportivă şi că adversarii noştri au început să se teamă atunci când ne prezentăm la orice competiţie la care suntem înscrişi? De ce? Pentru că acest sport este apreciat numai de o mică parte din marele public, care „gustă” doar competiţii unde să-şi descătuşeze energii latente care dau în clocot!
De ce succesele din tenisul de masă (de curând, juniorii români s-au situat în vârful ierarhiei mondiale!) „ţin” doar un colţ din ultimile pagini ale cotidianelor sportive şi în trei zile se uită isprăvile tinerilor români? Uite, de-aia! Aţi înţeles?
• Iulian VERNESCU
