Încurcate sunt căile… politicii

Miercuri, 5 februarie a.c., în Parlamentul României, Guvernul Orban I a fost demis prin moţiune de cenzură. Iniţial, şansele ca moţiunea să treacă păreau mici, dar lucrurile au început să se schimbe după ce V.V.P. (Ponta), acest Pinocchio al politicii româneşti, speriat peste măsură de ultimul sondaj de opinie, care plasează partidul său sub pragul de 5%, s-a reorientat rapid, a negociat cu fostul său subaltern Marcel Ciolacu reîntoarcerea la matcă, a schimbat (pentru a câtă oară?) armele şi a pus umărul serios – 25 de voturi – la debarcarea guvernului de dreapta, deschizând însă calea pentru alegeri anticipate, lucru dorit de Iohannis şi liberali.
Va urma o perioadă de incertitudine, în care rolul principal îl va avea preşedintele. Probabil că acesta îl va desemna tot pe Ludovic Orban ca premier, de două ori, deşi Ciolacu şi Pro România încearcă să strângă o majoritate parlamentară cu care să se prezinte la negocieri şi propun ca fostul ministru al educaţiei din Guvernul Ponta, Remus Pricopie, să fie nominalizat prim-ministru. PSD şi „Poantă” au mers chiar mai departe, ameninţându-l pe şeful statului cu sesizarea C.C.R. dacă îl va nominaliza tot pe Ludovic Orban.
Nu este exclus însă ca aceea posibilă majoritate parlamentară (PSD + Pro România + Alde) să pună umărul serios la a doua nominalizare a lui Orban şi să-l (re)instaleze cu drepturi depline la Palatul Victoria, pentru a scăpa de anticipate. Există un proverb din înţelepciunea populară care spune: „boală lungă, moarte sigură”, lucru valabil şi în politică dâmboviţeană.
• prof. Dan Săraru