Acasă Opinii Hagi – un exemplu de urmat

Hagi – un exemplu de urmat

363
0

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

* învăţăminte bune de luat în seamă dintr-un dialog purtat de „Rege”, la Craiova, cu Adrian Mititelu

Când vor avea toţi caracterul, principiile şi personalitatea lui Gheorghe Hagi, atunci putem spune că fotbalul din ţara noastră se va însănătoşi. Fiind prezent (la Craiova) la semifinala de juniori-republicani B dintre Universitatea Craiova şi Viitorul Constanţa, am avut norocul să stau foarte aproape de Gheorghe Hagi şi Adrian Mititelu (prezenţi la meci).
La întrebările investitorului craiovean, Hagi dădea nişte răspunsuri pragmatice:
Adrian Mititelu: „Ce vei face cu copiii când vei avea oferte pentru ei?”
Gheorghe Hagi: „Le voi da drumul cu cea mai mare plăcere, dar niciodată pentru a da probe! Noi nu suntem din lumea a treia, nu fotbalişti de probe. Cine are nevoie de fotbalişti de la şcoala mea, să vină la Hotel Iaki. Îi voi caza, îi voi ţine pe mâncare, şi vor avea timp să vadă fotbaliştii”.
Mititelu: „Am avut un copil care a fost curtat de Academia «Gheorghe Hagi»…”
Hagi: „Am primit şi eu informaţii în acest sens, dar răspunsul jucătorului a fost pe placul meu: «Iubesc prea mult Universitatea Craiova ca să plec la Constanţa!»”.

„Regele” are încredere maximă în elevii de la Academie

Atât Adrian Mititelu, cât şi Gheorghe Hagi au fost de acord că acest gen de jucători se caută la o echipă, ţinând cont de ataşamentele faţă de club şi de personalitatea copilului. Asta nu înseamnă că toţi trebuie să refuze ofertele unor cluburi mari organizate la nivel de copii şi juniori.
Dar, oltenii nu se dezmint, au un orgoliu demn de urmat!
Adrian Mititelu (foarte discret): „Cât costă întreţinerea Academiei «Gheorghe Hagi» şi ce ai de gând să faci acolo?”
Gheorghe Hagi: „Şi pe mine mă afectează criza, dar când am plecat la drum cu un proiect, îl duc la capăt. Banii câştigaţi de mine din fotbal vreau să se întoarcă pentru copii. Nu suntem veşnici pe pământ. Am luat totul de la zero! Am dus o muncă de lămurire (aproape 4 ani) cu edilii locali pentru a-mi da pământ (pe un câmp cu buruieni, unde accesul era dificil). Am plătit tot, nimeni nu mi-a dat ceva pe gratis! Vreau să las ceva în urma mea!”
Mititelu: „De unde provin jucătorii de la echipa mare (recent promovată în Liga a II-a)?”
Hagi: „Majoritatea copiilor provin de la Farul Constanţa. Generaţiile 1989-1990-1991 (care acum doi ani au câştigat campionatul naţional la republicani). Cei de la Farul i-au lăsat de izbelişte, dar eu le-am dat încredere acestor copii, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Am promovat cu ei în Liga a II-a. (n.r.: Din păcate, avem şi pe meleagurile noastre astfel de exemple – precum generaţia lui Viorel Ciofâcă, formată din jucători destul de buni – vreo 5-6 – care au fost aruncaţi pe la diferite echipe, iar acum dăm din colţ în col să-i recuperăm). Copiii au nevoie de încredere, chiar eu am fost înaintea semifinalei cu Universitatea Craiova la vestiare şi le-am arătat că sunt alături de ei. Puteam să fiu în altă parte, unde am atâta treabă!”.
La fiecare întrebare a lui Adrian Mititelu privind oraşul de unde provin jucătorii de la Academie, Gică Hagi cunoştea totul (despre aceştia). De unde a fost adus, situaţia lui familiară, calităţile şi defectele. Am rămas perplex cum un mare fotbalist poate să aprofundeze cam tot ceea ce înseamnă viaţa fotbalistică a juniorilor din Academie.
Şi câtă modestie din partea lui Gheorghe Hagi, care a ţinut să-l salute pe Sorin Cârţu! S-a dus chiar el la acesta, aflat la trei rânduri distanţă, demonstrând încă o dată că el a fost şi respectat, dar şi respectă marile valori: un Cârţu, un Belodedici, un Săndoi, toţi prezenţi la meci. Şi când te gândeşti că la ora actuală jucători de Liga a III-a se dau în spectacol ca şi când au jucat pe Maracana!

Respectul se capătă de la o vârstă fragedă

La sfârşitul semifinalei de la Craiova, toţi îl căutau din priviri pe „eroul” meciului, care a înscris trei goluri – Iancu, născut în 1994. reporterii locali alergau să-i ia un interviu acestui copil. La un semn discret al lui Hagi, acesta a înţeles că nu a sosit momentul să fie vedetă, să dea interviuri. Disciplină, dar înainte de toate respectul faţă de un mare fotbalist care te învaţă din priviri cum să te comporţi în astfel de moment. Poţi deveni o vedetă în 90 de minute, iar apoi să fii înjurat! Hagi a trecut prin aceste lucru şi învaţă copiii să fie modeşti, muncitori, respectuoşi şi responsabili, în orice împrejurări, fie că e vorba de înfrângeri sau victorii.
O înfrângere dureroasă (cum poţi să treci de la o extremă la alta!), chiar în finală, cu Dinamo (0-3), i-a făcut pe „constănţenii” de la Viitorul să înţeleagă că viaţa merge înainte. De data aceasta, Dinamo a fost mai bună, dar la Mogoşoaia am putut vedea ce înseamnă o finală (chiar la acest nivel de juniori-republicani B). Lumea bună a sportului-rege din ţara noastră (Miodrag Belodedici, Ilie Dumitrescu, Ionel Ganea, Ţeţe Moraru, Ioan Andone) prezentă la meci i-a făcut pe copii să se simtă cu adevărat fotbalişti! Jocul desfăşurat în condiţii excelente – nocturnă, tribună arhiplină, suprafaţă de joc foarte bună – a avut toate premizele să te motiveze ca şi anul viitor să te lupţi pentru acest mic trofeu.
Ce ziceţi copii (de la CSM Rm. Vâlcea), putem să fim prezenţi şi noi, la anul, acolo?
Personal, mă deranjează cum antrenorii noştri vâlceni nu participă cu elevii lor la astfel de evenimente” Să fie motivaţi şi ei să ajungă acolo, să vadă ce înseamnă o finală! Îi plimbăm pe bani mulţi pe la diferite turnee (eu nu zic că nu este bine!) şi nu îi ducem la astfel de meciuri.

Cine salvează fotbalul vâlcean?

Să-mi fie iertată indiscreţia de a reda opiniei publice acest mic dialog între Gheorghe Hagi şi Adrian Mititelu, dar avem ce învăţa de la marele jucător pe care România l-a avut. Pe mine nu mă interesează discursurile pompoase din partea unor neaveniţi în fotbal, care s-au procopsit, iar acum înfundă puşcăria! Nu avem nevoie de meciuri trucate, de arbitri şi observatori corupţi! Avem nevoie de baze sportive moderne şi funcţionabile (nu cum au făcut guvernanţii, care au stopat investiţiile începute, dar lăsate în paragină, din lipsă de fonduri – zic ei!).
Am văzut în ce situaţie a ajuns Clubul Sportiv Municipal din Rm. Vâlcea. Abia acum ne dăm seama ce înseamnă să ai la conducerea unui oraş un fost sportiv de performanţă. Vorba cuiva: „Aştia nu sunt în stare să întreţină ceea ce a făcut Mircia Gutău, dar să mai şi construiască altceva!”.
Se cuvine aşadar să facem un apel către Consiliul Judeţean. Luaţi măcar Centrul de copii şi juniori în subordine, până nu este prea târziu să distrugem munca unor antrenori! Luaţi exemplul bazei sportive Hidroelectra, unde investiţiile se fac cu cap, copiii având condiţii excelente de pregătire.

Tineri fotbalişti cu care ne mândrim: Brănescu, Eremia

Am văzut ceea ce înseamnă această competiţie la nivel de juniori-republicani. Nu greşesc dacă spun că la ora actuală avem cel mai bun portar din ţară, Laurenţiu Brănescu (născut în 1994). Dacă îi dăm încredere acestui copil, putem să ne mândrim cândva că antrenorii care l-au format şi-au făcut treaba cu prisosinţă.
Zilele acestea, un alt vâlcean, Dorian Eremia, născut în 1993, a primit convocarea la lotul naţional. Sperăm să nu fie vorba doar de o trecere pasageră. Acest copil are calităţi pentru a face pasul mai sus, dar să aibă şi jocuri cât mai multe la echipa de seniori a CSM-ului.

La fotbal şi politică nu se pricep chiar toţi!

Mi-a lăsat un gust amar modul cum am tratat juniorii-republicani A prezenţi la turneul semifinal de la Cluj-Napoca. Nu conducerea CSM-ului este de vină, ci autorităţile locale, care nu le-au asigurat tot ceea ce trebuia. În afară de banii pentru transport, n-au primit nimic! Oamenii cu suflet au făcut totuşi ca acestor copii să nu le lipsească nimic. Şi, credeţi-mă, nu vor publicitate
Nu vă faceţi griji, nu este vorba de nici un politician cu ceafă lată şi cu bani mulţi în cont! Amantele costă mai mult decât asigurarea unor condiţii cât de cât modeste acestor juniori care aleargă după o minge şi nu după fusta unor piţipoance! Hal de naţiune mai avem cu aceşti catâri cocoţaţi în funcţii şi lipsiţi de orice bun simţ. În campaniile electorale, promit că susţin sportul vâlcean (în general), iar apoi se rup scaunele cu ei de graşi ce sunt! Cum se zice, la fotbal şi politică se pricep tot mai mulţi.

Nicio pădure fără uscături!

Un „antrenoraş” se amuza pe seama faptului că domnul profesor Nicolae Bugheanu promovează fotbalul feminin. De astfel de oameni avem nevoie, domnule „eminenţă cenuşie”! Care au făcut ceva în fotbalul vâlcean, care au dat şi format jucători pentru fotbalul internaţional. Care au făcut o facultate la stat şi ştiu cu ce se mănâncă mişcarea sportivă. Cu calităţi şi defecte, profesori precum Emil Ciulei, Nicolae Bugheanu, Emil Popescu, nu se găsesc pe toate drumurile şi merită respectul nostru.

Dănuţ OMEAG