Gheorghe Gojgaru nu poate uita clipele minunate petrecute în Zăvoi:

„Ne întorceam de la Piteşti când am promovat. Încă de la kilometrul 18, erau coloane de oameni pe ambele sensuri, care ne aplaudau în delir”

Născut în 1950, în Bucureşti, Gheorghe Gojgaru este unul dintre artizanii performanţei din ’74. Fostul chimist nu poate uita clipele minunate petrecute în Zăvoi şi spune că Rm. Vâlcea a rămas a doua sa casă, unde se întoarce de fiecare dată cu o deosebită plăcere şi reverenţă. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce aici a fost aplaudat în delir de zeci de mii de vâlceni care, doar graţie lui şi colegilor săi, aveau să vadă la poalele Dealului Capela pe cele mai adulate echipe din România. „A fost frumos atunci. Frumos rău… Nu am mai întâlnit aşa ceva. Ne întorceam de la Piteşti şi, la kilometrul 18, la intrare în judeţul Vâlcea, a venit armata să ne însoţească. Pe ambele părţi ale carosabilului era coloane de oameni care ne aplaudau. Ca nişte eroi de război, aşa am fost primiţi. Nu am încasat bani pentru acea performanţa, cum se întâmplă acum, dar am primit în schimb poate ceva mult mai important: respectul şi admiraţia vâlcenilor. Nimic nu a valorat mai mult decât asta. Eu merg mai mereu în Zăvoi, ca să susţin echipa de fotbal. Le urez vâlcenilor multă baftă şi să ajungă anul acesta în Liga I”, a spus Gojgaru. Fostul jucător de la Chimia Rm. Vâlcea a mai afirmat că nu a avut norocul jucătorilor de azi, care se îmbogăţesc de pe urma fotbalului, dar a câştigat ceva ce nu are preţ: respectul desăvârşit al unui public minunat. „Nu mi-e ciudă că nu am făcut bani. Fiecare cu norocul lui. Eu sunt supărat însă când văd fotbalişti care iau miliarde pe an şi nu joacă nimic. Hagi, Dumitrescu, Popescu meritau să câştige atât cât ar fi cerut, dar jucătorii de azi sunt o dezamăgire pentru mine”, a mai precizat Gheorghe Gojgaru. (L.C.)