Fostul senator Emilian Frâncu lansează cartea „Istoria catolicismului din judeţul Vâlcea”

Vineri, 27 iulie, la ora 18.00, fostul senator Emilian Frâncu va lansa la Biblioteca „Antim Ivireanul” cartea „Istoria catolicismului din judeţul Vâlcea”. Prof. dr. Sorin Oane, unul dintre primii care au citit-o, a apreciat: „este o sinteză binevenită, aproape exhaustivă, strălucitoare chiar, dar și contradictorie, atunci când încearcă o „împăcare” religioasă istorică”. Mai mult decât atât, în opinia scriitorului, noua carte a lui Emilian Frâncu “poate să deschidă drumuri noi în studierea istoriei râmnicene, vâlcene, dar și românești” şi “este și o mână prietenească întinsă ortodocșilor de pe aceste meleaguri vâlcene, pentru o cunoaștere reciprocă mai bună, cunoaștere care ar trebui să îmbogățească spiritualitatea tuturor trăitorilor de aici”. La evenimentul de la Biblioteca Judeţeană, vor participa profesorii doctori Dinică Ciobotea, Veronica Tamaş, Sorin Oane, Gheorghe Dumitraşcu, Florin Epure, Ion Soare, dar şi alte personalităţi ale vieţii culturale din Vâlcea.

În cartea sa, Emilian Frâncu scrie că, începând cu secolul al XV-lea, comunitatea catolică a fost atestată documentar și în Vâlcea, prin actul emis la 1419 de către regele maghiar Sigismund de Luxemburg. De atunci, datele despre catolici devin mai numeroase. După 1450, meșteșugarii sași se organizează în bresle, negustorii catolici primind de la domnie diverse facilităţi şi întreţinând cu cei din Transilvania un comerț avantajos pentru ambele părţi. Nivelul lor de prosperitate se observă atunci când încep să acumuleze terenuri și case în Râmnic și sunt recunoscuți de vecinii lor drept foarte buni meșteșugari și negustori, bucurându-se de considerație în sânul societății. „Se poate aprecia că, prin concentrarea locuințelor lor în zona centrală a orașului, atrăgând atenția prin ordinea în care sunt dispuse, ei pun de fapt bazele unui început de urbanism medieval, care a fost luat drept model și de cei care au continuat să dezvolte așezarea. (…) Autohtonii vâlceni aveau avantaje economico-financiare certe din partea unor astfel de alogeni paşnici, harnici şi întreprinzători. La mijlocul secolului al XVII-lea, va avea loc, din nou, o creștere numerică a comunităţii catolice din oraș, care a dat semne de revenire, având chiar și preot („Popa Săsescu”). Acest proces s-a accentuat și mai evident odată cu venirea bulgarilor chiproviceni – în majoritatea lor catolici – în Oltenia (Râmnic, Olăneşti, Ocnele Mari) şi în Banat. Ei vor avea o contribuţie importantă la dezvoltarea economică a acestor zone, dar vor impulsiona şi viaţa religioasă de aici, prin ridicarea unei case de rugăciuni şi a unui oratoriu. Pentru acest lucru, dar și pentru că a permis înmormântarea catolicilor în cimitirul ortodox al orașului, episcopul Ilarion al Râmnicului a fost caterisit în 1705 și înlocuit cu Antim Ivireanul. În legătură cu acest moment istoric, trebuie să precizăm faptul că în toată această perioadă nu au existat conflicte majore între catolicii şi ortodocşii din Vâlcea, necum pe teme confesionale, inerentele neînţelegeri ivite datorându-se, de regulă, unor litigii privind anumite proprietăţi. Din documentele timpului rezultă indubitabil faptul că majoritatea acestor divergenţe, legate de imobile au fost rezolvate în favoarea franciscanilor, care au găsit înțelegere la Domnie dar, în mod surprinzător – după episodul Ilarion – și la episcopii ortodocși ai locului. În perioada când Oltenia a fost ocupată de austrieci (1718-1739), comunitatea catolică din Râmnic a cunoscut – lucru normal, până la un punct! – o perioadă de înflorire, reuşind să construiască, între anii 1720 și 1730, un impunător locaș de cult din piatră, pe un teren cumpărat chiar în centrul oraşului: Biserica „Sfântul Anton de Padova”, existentă şi în prezent, care va fi modernizată structural şi reînnoită în perioadele care au urmat. Din acel moment, Bărăția franciscană a reprezentat o instituție care s-a implicat nu numai în viața religioasă a celor de confesiune catolică din regiune, dar a contribuit și la ridicarea nivelului de trai, cultură și educație al locuitorilor județului”, a detaliat Emilian Frâncu în „Istoria catolicismului din judeţul Vâlcea”.