Acasă Editorial Felicitări Oltchim! Bravo Damila!

Felicitări Oltchim! Bravo Damila!

219
0

Îmi amintesc o declaraţie a lui Gicu Deaconescu, făcută înainte de startul returului, care suna cam aşa: „Din câte am observat, doar eu şi cu domnul  Diculoiu mai credem în salvarea echipei de la retrogradare”. Şi avea dreptate. Majoritatea „pricepuţilor” condamnaseră Oltchim-ul la retrogradare. Cum Oltchim-ul „slăbise” în această iarnă, alţii se întăriseră, iar toţi din jur vedeau sfârşitul echipei ajunsesem să mă îndoiesc şi eu, pe principiul „Dacă un om îţi spune că eşti beat, gândeşte-te, daca doi îţi spun că eşti beat, e timpul să îţi pui întrebări, iar dacă îţi spune şi al treilea, e timpul să mergi la culcare”. Deci, cu alte cuvinte, am ajuns în situaţia în care nu contează ce crezi tu, nu contează ce vrei tu, nu contează nici măcar faptul că tu ştii că nu ai pus nici o picătură de alcool în gură. Important este ce spune lumea. Şi asta e o chestie generalizată. Nu am înţeles niciodată de ce eu trebuie să fiu ca toată lumea. Nu o să înţeleg niciodată asta, dar cred că nici nu contează. Atâta vreme cât nu eşti normal, ai două variante. Fie eşti dat la o parte, fie eşti transformat. Nu există alte variante. Nu ai voie să fii altfel, nu ai voie să gândeşti altfel, nu ai voie… nimic. Nu ai voie nimic, dar absolut nimic! De fapt, cred că greşesc. Ai voie să fii normal. Asta ai voie. Este obligatoriu să vrei. Este obligatoriu să ai voie. Este chiar normal să fie obligatoriu să vrei să fii normal. De ce să nu fie normal? Dacă trei oameni au zis, înseamnă că au dreptate. Iar asta nu au spus-o doar trei persoane. A spus-o toată lumea…aia normală. Atunci când am afirmat că Oltchimul are un spirit de echipă, un spirit pe care doar la ei l-am văzut şi au puterea de a realiza mari surprize unii au zâmbit. Când am spus că Damila are o şansă mare de promovare în acest campionat unii au râs… Vineri, Oltchimul a închis gura multora. Fotbalul este un sport pe care dacă îl respecţi, te respectă şi te răsplăteşte pentru ceea ce îi oferi.  Deşi au avut în faţă un adversar puternic, Oltchim-ul a reuşit o victorie mare. A fost victoria Echipei. A Echipei care a vrut şi a reuşit să demonstreze că este cu adevărat unită, că merită atenţie, că merită respect. Oltchimul a dovedit că are valoare, că are verticalitate. Dar o victorie nu vine niciodată singură, de la sine. Victoria este o plenitudine sufletească de care numai cei care s-au străduit pentru ea şi au trăit-o cu adevărat, pot spune ce preţ are. Nu putem şti dacă ceva merge până când nu încercăm, etapă cu etapă până la Victorie. Trebuie să ne urmăm ţelul, să credem în ceea ce facem şi să ne înfrângem descurajarea. Damila a devenit lider, iar cei care la început râdeau au început s-o ia în serios. Damila nu trebuie să se obişnuiască devreme cu lauda şi cu condiţia de învingători, considerând locul întâi ca pe un drept. Acum începe greul. Într-adevăr, interesul pentru acţiunea desfăşurată, satisfacţia trăită în aşteptarea promovării, speranţa înfăptuirii sunt  factori mobilizatori. Şi am convingerea că finalul va fi unul fericit. Din păcate, CSM-ul a pierdut meciul de la Severin şi încă nu se regăseşte. Sper că nu vor da vina pe soartă şi nu devin mândri de situaţia lor de ciucă a bătăilor. Sunt prea mulţi cei care, astăzi, nu numai că-şi apără sărăcia, dar şi-o şi iubesc. Când nu vom mai lăuda înfrângerile şi nu vom mai supralicita victoriile, ne vom bucura ca toată lumea de adevăr şi abia atunci ne va fi mai bine.

• Ec. Mădălin DOBRE