Acasă Karate ”Este despre dezinteres, discriminare, dezavantajare, inegalitate, lipsirea de șanse și de apreciere”

”Este despre dezinteres, discriminare, dezavantajare, inegalitate, lipsirea de șanse și de apreciere”

587
0

Scrisoare deschisă adresată ministrului MTS de către un sportiv vâlcean de performanță

Bogdan Gogoloși este un sportiv de performanță, produs al județului Vâlcea, legitimat, în prezent, la CS Universitatea Craiova. De-a lungul prodigioasei cariere în karate a urcat de multe ori pe podium, atât la nivel național, cât și internațional. De luni bune se pregătește și face mari sacrificii pentru a-și împlini marele vis, de a ajunge la Jocurile Olimpice din Japonia. S-a confruntat cu multe probleme, se simte discriminat, dezavantajat de oficialități în comparație cu alți sportivi, de la alte ramuri sportive. ”Viespe” și-a expus toate gândurile și trăirile într-o scrisoare, adresată ministrului Tineretului și Sportului, Eduard Novak, în speranța că acesta, și el sportiv de performanță, ciclist campion paralimpic, la Londra, își va îndrepta mai mult atenția și către Federația Română de Karate, acreditată de Federația Internațională, care poate da sportivi la Olimpiada din Japonia:

Mă numesc Bogdan Gogoloși. Sunt Maestru Emerit al Sportului, sportiv legitimat la Clubul Sportiv Universitatea Craiova, component al lotului național și al lotului olimpic de Karate. Am spus doar Karate pentru că este un singur Karate care poate fi asociat cu lotul olimpic, fiind vorba despre cel practicat de Federația Română de Karate, singura federație națională afiliată la World Karate Federation, singura recunoscută de către Comitetul Internațional Olimpic, cea care este inclusă în programul Jocurilor Olimpice – Tokyo 2020.

Pe lângă cele de mai sus, țin să precizez că sunt singurul reprezentant al României la Karate, la Jocurile Europene – Minsk 2019 și cel mai bine clasat sportiv român în clasamentele World Karate Federation, atât în clasamentul mondial la zi, cât și în clasamentul pentru calificarea la Jocurile Olimpice. De asemenea aș putea spune că sunt cel mai titrat sportiv al federației încă în activitate, însă acest lucru îl puteți verifica dumneavoastră în Anuarele Sportului.

Într-o recentă postare privind justificarea împărțirii bugetului de pe pagina oficială de facebook a Ministerului Tineretului și Sporutlui, ați etichetat într-un mod cu totul și cu totul eronat Federația Română de Karate drept «federație ce reprezintă un sport inclus în programul J.O., dar fără sportivi calificați sau în curs de calificare». Țin să vă transmit că eu particip încă de când s-a dat starul programului de calificare la competițiile organizate de către federația mondială (WKF), nefiind încă finalizată procedura, aceasta urmând a se încheia cu un Turneu de Calificare, care va avea loc în luna iunie, la Paris. Așadar eu personal consider că încă sunt în curs de calificare și că am aceleași șanse ca toți ceilalți sportivi.

Apoi, într-o postare ulterioară, clasificați Federația Română de Karate în aceeași grămadă cu celelalte federații de sporturi de contact, care nu au nicio treabă cu olimpismul, care nu pot duce sportivi la Jocurile Olimpice și care putem spune că se ocupă mai mult cu sportul de masă, nefiind afiliate la nicio federație internațională recunoscută de CIO. Pe deasupra spuneți că toate acestea au probele de kata și kumite, care sunt incluse în programul olimpic, atunci de ce sunt mai multe federații ce reprezintă «sporturi diferite»? Bugetul alocat FRK anula acesta fiind mult mai mic decât în anii precedenți, deși reprezintă un sport olimpic, având sportivi în cursa de calificare la Jocurile Olimpice, în an olimpic, în schimb bugetele unor federații sunt mai mari decât anii trecuți, deși nu au nicio treabă cu programul olimpic. Pe lângă faptul că Federația Română de Karate reprezintă partea olimpică a ceea ce înseamnă sportul karate, respectiv performanța, aceasta are și un mare aport în ceea ce privește sportul de masă, având legitimați un număr de 16.000 de sportivi și mai mulți practicanți, adunând peste 200 de cluburi, ceea ce, din punctul meu de vedere, chiar înseamnă cu fenomen social, dar și acest lucru este trecut cu vederea.

Calificările la J.O. în ceea ce privește karate, reprezintă un proces extrem de complex, fiind, din punctul meu de vedere, în primele 3 ca dificultate de a obține un bilet către Tokyo. World Karate Federation a organizat și organizează în vederea acestui proces de calificare atât campionate mondiale și continentale, dar și turnee de circuitul karate 1, care sunt de două categorii: Series A și Premier League. Competițiile acestea sunt organizate peste tot în lume, iar pentru a avea o șansă să te califici, trebuie să concurezi la toate. Ceea ce implică niște costuri extrem de mari, pe care țările care se respectă le-au investit în sportivii lor, unele federații având mai mulți sportivi angrenați în cursa calificării pentru a-și mări șansele de a trimite un sportiv la Jocurile Olimpice. În acest timp, eu am fost nevoit să-mi fac rost de bani pentru a concura pe cât posibil la aceste competiții, neștiind dacă clubul mă poate susține întotdeauna și dacă îmi voi recupera din bani.

De asemenea, în timp ce sportivii din federațiile din categoria I de finanțare din partea MTS aveau cantonamente peste cantonamente, reușind să se pregătească la cel mai înalt nivel, atât eu cât și colegii mei ne pregăteam care pe unde puteam, întâlnindu-ne direct la concurs. Nu mai vorbesc aici de pregătirea sportivilor din celelalte țări care au investit în sportivii lor, așa cum era firesc, karate devenind sport olimpic și aceștia fiind tratați la fel ca toți ceilalți sportivi cu șanse de calificare. În schimb eu am făcut deplasări singur la aceste competiții de cel mai înalt nivel, fără antrenor sau colegi, fiind atât șef de delegație, antrenor, cât și sportiv. Uneori alături de câte un singur coleg, de asemenea fără antrenor alături de noi. Și am reușit să lupt de la egal la egal cu toți adversarii mei, neavând nicio susținere. Oare unde aș fi fost dacă aș fi fost susținut așa cum ar fi fost normal? Cunoscându-mă, știu deja răspunsul și în acest moment aș fi privit biletul către Tokyo, nu aș fi scris această scrisoare.

De când a început pandemia, 99% din pregătire mi-am desfășurat-o acasă, într-o cameră reamenajată cu ajutorul antrenorului mei, al altor oameni care cred în visul meu și bineînțeles prin propria investiție, continuând să cred în visul și șansele mele de a ajunge la Jocurile Olimpice. În această perioadă toți sportivii români care erau angrenați în calificări aveau cantonamente atât în țară, cât și în afara ei. Probabil că noi am fost uitați tot în aceeași groapă a sporturilor de contact sau chiar la fundul acesteia. Cu toate acestea, la singura competiție din 2020 la care am reușit să particip de când a izbucnit pandemia, în Berlin, la o competiție de tradiție, am câștigat două medalii de aur, una la categoria olimpică și una la categoria open (fără limită de greutate).

 Pe deasupra, nici măcar premierile pe care ar fi trebuit să le primesc pentru rezultatele obținute în ultimii ani la competițiile internaționale nu mi-au fost acordate (din diverse motive, cunoscute de dumneavoastră, cei de la MTS), așa cum au fost acordate tuturor celorlalte federații. Există posibilitatea să nu știți despre ce e vorba și de a vă interesa ce se întâmplă cu dosarele comisiei WSF din cadrul FRK și să duceți la capăt această acțiune, conform legii. Poate așa mi-ar fi mai ușor să mă autofinanțez, atât pentru deplasarea și participarea la competițiile de calificare, cât și în pregătire, alimentație, vitaminizare, echipamente și toate celelalte cheltuieli atât de necesare pentru performanța sportivă, lucru pe care cu siguranță și dumneavoastră îl cunoașteți, fiind sportiv de performanță.

Am purtat întotdeauna, atât pe umeri, cât și în suflet tricolorul și România, încercând să duc de fiecare dată în vârf drapelul nostru și să las tuturor celor pe care îi întâlnesc în drumul meu o impresie cât mai bună despre țara noastră. Am ascultat de fiecare dată cu mândrie atunci când s-a intonat imnul național, ducând România pe cea mai înaltă treaptă a podiumului în toate colțurile lumii. Am susținut, am suferit și m-am bucurat pentru fiecare rezultat obținut de către un sportiv român, cum a fost și în cazul dumneavoastră, la Beijing și în special la Londra. În ceea ce mă privește, cine mă susține?

Vă rog să aveți în vedere toate cele menționate mai sus și sper ca aceste chestiuni să fie remediate, ținând cont că este vorba despre performanța sportivă și reprezentarea în lume a României.

Cu stimă, Bogdan Gogoloși