EDITORIAL / România a picat Olimpiada

Calificată după 57 de ani de pauză la turneul olimpic de fotbal, naționala Under 23 a României a avut o evoluție palidă din toate punctele de vedere în grupa accesibilă (cu Honduras, Coreea de Sud și Noua Zeelandă ca și adversare) de la turneul final din Japonia.
Nereușind să aducă la lot decât aproximativ jumătate din ceea ce și-ar fi dorit, lovindu-se de obtuzitatea sau încăpățânarea unor conducători /finanțatori de cluburi din țară sau de peste hotare acolo unde evoluează mulți dintre jucătorii buni la acest moment ai fotbalului românesc, Mirel Rădoi nu a reușit prea multe în Japonia.
Patru puncte din nouă posibile, nici un gol înscris de echipă (!), o înfrângere dureroasă cu Coreea de Sud și un loc trei în grupă ne-aducător de calificare mai departe în „sferturile” competiției…
Bilanțul lui Rădoi ca și antrenor al naționalei României (naționala „mare”+ naționala „olimpică”) este unul slab spre foarte slab.
Patru victorii, trei egaluri și opt înfrângeri (!!) sunt în dreptul selecționerului, iar dacă scoatem victoria cu 3-0 la masa verde împotriva Norvegiei în Liga Națiunilor, „palmaresul” lui Mirel Rădoi ca și selecționer este unul gri spre negru.
Având o concepție proprie despre fotbal și foarte bună despre el însuși, Rădoi improvizează și experimentează, sau invers, experimentează și improvizează…
La meciurile din Japonia s-a încăpățânat să joace cu cel mai bun mijlocaș central pe care-l avea, căpitanul echipei-Marius Marin ca stoper, poziție din care a „înscris” un gol imparabil în propria poartă, deschizând drumul spre dezastrul din meciul al doilea, a forțat jocul cu trei „pe fund”, deși se vedea că nu suntem pregătiți pentru așa ceva, iar Coreea de Sud ne-a taxat rău de tot (un alt 0-4 la fel de dureros ca și cel din Norvegia de la Oslo), s-a supărat pe Pașcanu și pe Ciobanu considerându-i (probabil) principalii răspunzători ai dezastrului cu Coreea și nu i-a mai titularizat în ultimul meci, cel decisiv cu Noua Zeelandă.
În plus, nu a avut inspirația de a-l schimba pe bezmeticul I. Gheorghe după primul galben încasat în același meci de tristă amintire cu coreenii și a jucat titular în atac în primele două jocuri cu Ganea, deși acesta este un jucător modest, departe de strălucirea tatălui său…
În dreptul său, dar și al naționalei României fie ea „mare” sau „olimpică” au început să se adune premiere nedorite:
prima înfrângere cu Islanda, prima înfrângere cu Georgia (acasă!) și înfrângeri dureroase, la scor cu Norvegia și cu Coreea de Sud.
Ceea ce este însă cel mai dureros este că nu (mai) jucăm fotbal de mult timp, că avem o conducere incompetentă și pusă pe căpătuială la FRF, că avem un campionat slab măcinat de disputele balcanice dintre anumiți finanțatori, că centrele de copii și juniori, „academiile” noastre sunt doar sursă de venituri (unele ilicite) pentru trepăduși din fotbalul românesc.
La începutul lui septembrie este și momentul adevărului pentru Mirel Rădoi și staful său, cu trei meciuri oficiale în opt zile în grupa de calificare la C.M Qatar 2022, dar razele de speranță sunt firave, foarte firave…
Aveți grijă de voi!
• Dan-Cătălin Săraru