EDITORIAL / Aşteptăm demisia!
Una dintre temele preferate de discuţie politică ale ultimelor zile este fără îndoială ştirea că fostul prim ministru al României (mai 2012 – decembrie 2015), Victor Viorel Ponta, a pierdut „definitiv şi irevocabil” la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) procesul cu Ministerul Educaţiei, intentat în 2016 pe motiv că i se retrăsese titlul de „doctor”, dobândit fraudulos.
Victor Ponta, acum preşedintele partidului Pro România, primeşte o grea lovitură în preajma alegerilor locale care vor avea loc pe 27 septembrie, dar mai ales a celor parlamentare din 6 decembrie tot din anul acesta (2020).
Cariera politică a lui Ponta este plină de suişuri şi coborâşuri ajungând de la preşedinte al celui mai mare partid politic de la ceea vreme, PSD (2010), prim ministru al României (2012), candidat cotat cu prima şansă la preşedinţia ţării (2014, dar învins în turul II al alegerilor de către Klaus Iohannis), la excluderea sa din PSD (2017) şi de la „micul Titulescu” cum era numit la începutul carierei sale politice (anii 2000), la apelative deloc laudative ca „Pinnochio”, „Puiemonta” sau „Dottore”.
Scandalul în centrul căruia se află acesta a început în anul 2012, atunci când revista „Nature” dezvăluia că Victor Ponta (care era premierul României la aceea dată) şi-ar fi plagiat lucrarea de doctorat publicată în 2003 şi al cărei îndrumător ştiinţific a fost Adrian Năstase. La momentul obţinerii titlului de „doctor”, Victor Ponta era secretar de stat în cabinetul Năstase.
Revista „Nature”, primind o informaţie de la o sursă anonimă (probabil de la cineva din anturajul lui Ponta sau de la un „duşman politic”) a văzut că 432 de pagini din lucrarea de doctorat a celui mai sus menţionat, conţineau texte duplicate (copiate din alte lucrări).
La momentul apariţiei articolului simţindu- se tare pe poziţie datorită funcţiilor pe care le deţinea atunci, afirma că: „E cel puţin comic că revista Nature să se ocupe de lucrarea mea”.
A început un lung şi interminabil schimb de replici între adepţii lui Victor Viorel şi adversarii săi pe această temă.
În 2014, pentru a evita o amplificare a scandalului în perspectiva viitoarei sale candidaturi la preşedinţia României, Ponta anunţă public că a trimis o scrisoare rectoratului Universităţii Bucureşti prin care renunţă la titlul de doctor. Din păcate pentru el răul fusese făcut, iar instituţiile abilitate se mişcau pentru aflarea adevărului.
În 2016 Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi a Certificatelor Universitare (CNATDCU) îi retrage titlul de doctor, iar Ministerul Educaţiei prin Ordin de Ministru, îi retrage şi el titlul. Aflat pe topogan din toate punctele de vedere ( pierduse alegerile prezidenţiale, pierduse funcţia de prim ministru, pierduse funcţia de preşedinte PSD), Ponta a contestat mai întâi la CNATDCU decizia, dar aceasta i-a respins contestaţia cu vot aproape unanim (37 de voturi pentru deşi erau necesare doar 24), apoi a contestat în instanţă Ordinul de Ministru. După trei ani şi jumătate de „judecăţi”, Victor Viorel Ponta pierde definitiv şi irevocabil procesul cu Ministerul Educaţiei în 13.06.2020, adică acum câteva zile.
Probabil că una dintre cele mai satisfăcute personaje din politica românească cu privire la aceasta decizie este fostul preşedinte Traian Băsescu care, în 2012 afirmase despre Ponta: ” Când eşti doctor în drept eşti tare. Dottore!” (Dottore= un fals doctor, un pretins doctor, un impostor) Istoria avea să ne arate cât de adevărate sunt însă proverbele româneşti, de exemplu: ” Râde ciob de oală spartă” (Băsescu dovedit de justiţie colaborator al securităţii comuniste sub numele conspirativ ” Petrov”)
În 2012, Victor Ponta declara pentru cel mai mare ziar din Spania, „El Pais”:
„Dacă se va demonstra că am plagiat, îmi voi da demisia!”
Având în vedere că actualmente domnia sa este senator şi preşedinte al partidului Pro România, aşteptăm DEMISIA! Este un gest de normalitate şi de ONOARE.
Ce zici Victore?
• Profesor Dan SĂRARU
