Opinii

E timpul să avem încredere în antrenorii tineri, dar bine pregătiţi profesional

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Dacă întrebi 99 la sută dintre vâlceni, care gravitează în jurul fotbalului, „cine este Cătălin Anghel?”, răspund tranşant: „Cine mai e şi ăsta?”. Cu rezultate deosebite la Centrul de Copii şi Juniori din cadrul Academiei „Gheorghe Hagi”, Cătălin Anghel a făcut paşi importanţi spre o carieră mare în antrenorat, beneficiind şi de o încredere maximă din partea „regelui”. Într-o primă etapă, a construit o echipă tânără la Viitorul Constanţa, cu care de altfel a promovat şi în Liga a II-a. După aceea, având la dispoziţie şi un plus de experienţă din partea unor jucători, la fel de tineri, dar cu ceva meciuri jucate prin Liga a II-a, este aproape chiar de o promovare fantastică în Liga I.

Unde nu există continuitate, rezultatele întârzie să apară!

Cred că acelaşi lucru se poate înfăptui şi la clubul Damila Măciuca. Toate performanţele pot fi atinse dacă există un climat sănătos şi de linişte în cadrul echipei de fotbal, dar şi conducători deştepţi, uniţi şi bine pregătiţi din punct de vedere profesional.
Nu m-a surprins schimbarea antrenorului, despre care s-a vorbit, pe la colţuri, de foarte mult timp. Practic, după fiecare meci jucat în tur, Gabriel Mangalagiu era demis. Nu suntem noi în măsură să-i analizăm activitatea, altceva e de remarcat. Fie că e vorba de Lincar (n.r.: cel instalat între timp), Gane sau oricare alt antrenor, mirosul banilor (de la Dan Niţu) le-a dezvoltat tuturor simţurile, dar mai ales impresarilor, care „impun” pe la diferite echipe tehnicienii cu care colaborează.
Este adevărat, unde se vrea performanţă trebuie să existe şi presiunea rezultatelor. Am fi penibili să afirmăm că domnul Dan Niţu se lasă păcălit şi influenţat de cei din jur. Dar se ştie prea bine ce se întâmplă în fotbal acolo unde nu există continuitate (omogenitate): rezultatele întârzie să apară!

Antrenorii trebuie să „fure” meserie, dar s-o şi aplice

Vâlcenii visează frumos: o bază sportivă ultra-modernă (la Măciuca), un puternic centru de copii şi juniori. Cerinţele în fotbalul modern sunt ridicate. Cred că cine nu va avea pe viitor minim 2-3 terenuri de antrenament, adică o bază sportivă bine pusă la punct – inclusiv la nivel juvenil – nu o să fie primit la „masa bogaţilor”.
De asemenea, şi antrenorii trebuie să fie foarte bine pregătiţi. La noi, am observat însă un lucru: de fiecare dată când ne vin tehnicieni din altă parte suntem foarte entuziasmaţi de metodele lor de antrenament, de parcă sunt inventate pe Marte. Ele sunt învăţate totuşi de toţi la şcoala de antrenori, dar, din comoditate, nu sunt puse în aplicare.
Mă uitam, de exemplu, la Narcis Enăchescu, despre care am numai cuvinte de laudă. În permanenţă este preocupat să-şi îmbunătăţească cunoştinţele, ducându-se prin străinătate, unde stă de vorbă cu antrenorii mult mai experimentaţi – „furând” practic meserie!

Clubul Oltchim e gata să renască din propria cenuşă

Cu toate neajunsurile din fotbalul vâlcean, privesc cu admiraţie în curtea clubului Oltchim. O declaraţie din partea antrenorului Marian Deaconescu m-a lăsat mască: „E nu o să cedez niciodată (şi nimeni din cadrul clubului – colegi, conducători). Brandul Oltchim mă obligă să încerc să salvez echipa de la retrogradare!”. Dar, în ce condiţii? O bază sportivă revendicată, angajaţi ai societăţii trimişi în şomaj tehnic, jucători plecaţi pe la alte echipe din Vâlcea. Şi totuşi, există acolo, la FC Oltchim, o unitate de grup extraordinară!
Aceşti antrenori au demonstrat că se poate face performanţă în orice condiţii, dar totul trece prin stomac, din păcate. Morala: aveţi încredere în antrenorii tineri, dar bine pregătiţi profesional!

P.S.: În fotbal (şi nu numai) a apărut o modă: părinţii îşi „premiază” odraslele cu maşini luxoase (puternice). Din păcate, teribilişti fiind, tinerii ajung cu ele prin garduri sau pe sub poduri. Consecinţele sunt tragice: rămâne schilodiţi pe viaţă sau chiar mor în condiţii groaznice (fiind scoşi cu echipele de descarcerare dintre fiarele contorsionate). Ar fi cazul să le amintim acestora că altele sunt priorităţile în viaţă.

• Dănuţ OMEAG

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button