DOAR VICTORIE?
OPINIA SPECTATORULUI
Observăm cu toţii patima exacerbată de care dau dovadă aşa zişii suporteri atunci când nu sunt mulţumiţi de rezultatele unei confruntări sportive. Avem exemple multiple de situaţii când nu se poate trece peste amărăciunea unei înfrângeri, deşi însuşi faptul de a fi învins într-o întrecere face parte din regulile jocului. Cu toţii ne dorim, fireşte, să gustăm din cupa victoriei, dar nu ştim să gestionăm acest lucru. De ce? Pentru că nu vom fi niciodată mulţumiţi la o victorie atâta timp cât nu acceptăm înfrângerile. Lucrurile sunt bine analizate de teoreticienii sportului, dar mi se par mult mai sugestive spusele unui mare învingător, binecunoscutul baschetbalist american Michael Jordan: „Am ratat de mai mult de 9000 de ori în cariera mea. Am pierdut aproape 300 de jocuri. De 26 de ori am fost desemnat să joc mingea decisivă şi am ratat. Am ratat iar şi iar şi iar de-a lungul vieţii mele. Şi de asta am ajuns să am succes”.
Concluzia este una singură. O cauză importantă a neîmplinirilor sportive este faptul că nu realizăm cu adevărat că o victorie nu se pregăteşte exclusiv în teren, pe covor sau pe parchet, ci mai ales, în familie, la şcoală sau la psiholog.
Un aforism strălucit provine tot din mediul englezesc: „Profesore, învaţă-mă să înving dacă sunt vrednic. Iar dacă nu mi-e dat să pot, învaţă-mă, mai presus de orice, să ştiu să pierd”!
• Iulian VERNESCU
