Acasă Diverse Din tată în fiu! Un arbitru vâlcean de Liga I a oficiat...

Din tată în fiu! Un arbitru vâlcean de Liga I a oficiat un meci de Liga a V-a avându-l ca ”ajutor” pe băiatul său

903
0

Aproape toţi fotbaliştii care devin taţi de băieţi visează ca fiii lor să le calce pe urme. Într-un timp, aşa era şi în arbitraj. În cel vâlcean sunt multe cazuri de acest gen. Ciprian Tudorică i-a urmat exemplul tatălui, iar pentru un timp a împărţit legea pe terenurile de fotbal din judeţ, Viorel Neacşu, de la Drăgăşani, are băiatul arbitru (este asistent la Liga a II-a), Laurenţiu Mosor, fiul vicepreşedintelui CJA, Gheorghe Mosor (cu multe meciuri arbitrate în eşaloanele superioare) a oficiat meciuri până la nivelul Ligii a III-a, Claudiu Tomoiagă, fiul lui Grigore Tomoiagă, la fel, Augustus Constantin, băiatul lui Gheorghe Contantin, a ajuns, la Liga I, la fel şi Teo Crăciunescu, băiatul lui Ion Crăciunescu. Mai sunt şi alte exemple: Lucian Chiriţă a fost arbitru, la fel ca tatăl său, Nae, ambii băieţi ai lui Ion Iordache, Bogdan şi Andrei oficiază partide de pe plan judeţean, Ramona Bălteanu a moştenit pasiunea pentru fotbal a tatălui său, Costică, fost jucător şi arbitru. În perioada recentă au fost, însă, tot mai puţine cazuri de acest gen. Tinerii care se îndreaptă către arbitraj renunţă după scurt timp, din diverse motive. Sunt descurajaţi de tratamentul de care au parte la teren, dar şi pentru că găsesc alte modalităţi să-şi petreacă timpul liber sau să câştige un ban în plus.

Rar mai apar situaţii precum cele prezentate mai sus. Totuşi, s-a consemnat una de acest gen în week-end-ul trecut. Fluierul şi fanionul au fost transmise din tată în fiu în familia Păunescu, în trei generaţii. Paulian Păunescu a fost primul care a urmat această cale. Fiul său, Florin, a debutat în arbitraj în februarie 1993, când tocmai împlinise 15 ani. Paulian cel mare, la centru, iar Paul Florin, la linie, la un meci desfăşurat la Măldăreşti. ”Eram în clasa a IX-a. Îl aveam ca şi coleg pe Teo Crăciunescu. Mi-a spus într-o zi că el face şcoala de arbitri. M-a întrebat dacă merg şi eu şi aşa am ajuns să urmez cursurile de arbitraj. Îl aveam ca model pe tatăl meu”, şi-a adus aminte Florin Păunescu. Anii au trecut frumos pentru Florin, sportiv care, în 1997, promova pe prima scenă fotbalistică a ţării, ca arbitru asistent. De atunci şi până în prezent a adunat aproximativ 200 de meciuri în Liga I. Este probabil arbitrul vâlcean cel mai longeviv la nivelul primului eşalon. Duminică, 21 noiembrie, a avut ocazia să fie în aceeaşi brigadă cu fiul lui, Lucian, în vârstă de 16 ani. Nu la Măldăreşti, dar, coincidenţă sau nu, într-un meci în care a jucat echipa din Măldăreşti. Este vorba despre cel de la Căzăneşti, cu Atletico, încheiat la scorul de 6-0 în favoarea oaspeţilor. Pentru Lucian Păunescu a însemnat debutul în arbitraj, la nivel de seniori. Paulian Păunescu şi-ar fi dorit mult să fie martorul acestui moment impresionant. Din păcate, în decembrie se împlinesc trei ani de când a părăsit această lume. Fiul şi acum nepotul îi urmează pasiunea. Felicitări, Florin, pentru întreaga de carieră de până acum şi mult succes juniorului Lucian, să ajungă cel puţin la nivelul tău în arbitrajul românesc!