DI A LOG, la Teatrul Municipal „Ariel”
Duminică, 19 septembrie a.c., la Cinema „Geo Saizescu”, de la ora 18:00, Teatrul Municipal „Ariel” prezintă publicului, în premieră la Rm. Vâlcea, spectacolulul – invitat „DI A LOG”, un show cine-teatral în două personaje, din distribuţie făcând parte Radu Botar, care semnează scenariul şi regia, şi Mălina Andrei, creatoarea coregrafiei şi a montajului. Imediat după „închiderea” spectacolului, va fi o sesiune Q&A, 15 minute în DIALOG cu publicul.
De ce DI A LOG şi nu pur şi simplu, legat, DIALOG? Poate pentru că noul mod de viaţă la care suntem, de ceva vreme, invitaţi cu insistenţă a lua parte orbeşte, ca să nu fim condamnaţi la moarte, la inexistenţă, noul modus vivendi care ne propune, în schimbul libertăţii de a fi, garanţia protecţiei absolute sub umbrela atotcuprinzătoare a unui nou Dumnezeu, desprăfuit, cică, de trecuturi şi origini mitice, progresist, cum ar veni, se vrea a ne oferi, într-un vizibil neo graţiat (un fel de cuşcă modernă, dacă există aşa ceva) spre a fi feriţi de lumina curajului de a mai fi oameni, în accepţiunea istorică şi bine cunoscută. Adică, oamenii după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu care a construit o lume în care râsul era vaccin al durerilor şi tristeţilor iar plânsul o tămăduire şi liniştire a sufletului. Oameni bine definiţi în gen, indiferent de culoare, rasă sex, plus orientare şi credinţă spirituală, născuţi din părinţi adevăraţi, curaţi, pe numele lor MAMĂ şi TATĂ. Apoi EL – personajul – se mai întreabă, aşa, ca tot omul, acum poate fără prea multe speranţe de a găsi un răspuns just dacă, oare: Mai suntem noi oameni? Şi dacă, totuşi, da… cum? Mai este nevoie, azi, de visare, de poezie, de o viaţă cuprinsă, în drumul ei, între un trecut şi un prezent, către viitor?… Un viitor! Mai avem noi putere, răbdare, încredere să ne ascultăm unul pe celălalt cu sufletele deschise, curate? Mai avem noi nevoie de poveste? De frumosul simplu – dar simplu! – ca să nu ne referim la frumosul mai mult ca… frumosul perfect? Ce e rău şi ce e bine? Ce mai e bine, azi? Întrebări, iată, justificate. Şi nu sunt toate! Altfel, ce-ar mai fi viaţa asta, nu? Întrebări de la un DI către un LOG. Şi invers. Trecute printr-un A frânt de inconştienţa unui prezent născut din negarea înţelesului simplu şi ancestral: Suntem pentru că alţii au fost, facem, încă ceea ce facem, pentru că alţii au făcut înaintea noastră ca noi, la rândul nostru, să fim! Dar, noi, acum, cum suntem? Ce mai suntem? Iată. Neînţelesul de lângă noi nu are altă dimensiune decât… indecisul. DI A LOG este, desigur, înainte de a fi, totuşi, un spectacol, o mărturisire a unui CREZ.
