Acasă Editorial Despre fotbalul vâlcean la startul returului

Despre fotbalul vâlcean la startul returului

150
0

Fotbalul românesc este o mizerie. Plin de  aranjamente, miză mică şi, din cauza asta, cu spectatori puţini. Unde s-a mai văzut o asemenea  dictatură? Federaţia este stat în stat. Nu se poate atinge nimeni de ea. AJF-urile, sub protecţia FRF, au propriile reguli pe care le schimbă când vor, dovadă fiind modificarea sistemului competiţional al fotbalului vâlcean, ceva unic în România… Cu toate astea, după ce a debutat Liga I, sâmbătă s-a dat şi startul Ligii a IV-a din fotbalul vâlcean. Regulile după care se joacă vor fi aflate pe parcurs sau chiar la final. Un lucru ar trebui să fie sigur. Până pe 3 iunie, AJF trebuie să anunţe echipa care va reprezenta Vâlcea la baraj. Măcar din acest motiv se anunţă un retur interesant. Nu am urmărit foarte multe meciuri amicale, am văzut doar unul oficial, dar aşa cum am spus de la început acest campionat va fi mai disputat ca niciodată Sâmbătă am urmărit primul derby dintre lidera CSM Drăgăşani şi Minerul Berbeşti. După ce i-a pierdut în această iarnă pe Harapu, Chebar, Ciortan sau Drăguşin, am crezut că Drăgăşaniul nu mai are aceeaşi forţă din tur. Meciul de sâmbătă m-a contrazis. Cu câţiva jucători aduşi din judeţele vecine, excelent conduşi de pe margine de antrenorul Tavi Mâţoc şi din teren de căpitanul Dan Ioniţă, CSM Drăgăşani şi-a adjudecat la scor de neprezentare primul derby al returului şi a arătat că rămâne o favorită certă la titlu. Posada Perişani nu a avut nici o problemă la Fârtăţeşti cu Olteţul Zătreni, iar cea mai în formă echipă din amicale, Hidroelectra Rm Vâlcea, a confirmat în primul oficial, realizând scorul campionatului (20-1), cu AS Popeşti. Flacăra Horezu a hotărât să amâne primul meci. La prima vedere, pare că Minerul Berbeşti iese din luptă, dar trebuie să remarc faptul că „vedetele” Bucă, Bîrlogeanu, Nica sau Gârlă au părut foarte obosite, alergând, probabil, să sărbătorească „mucenicii” în ajunul meciului… Dacă CSM Drăgăşani şi Posada Perişani sunt, cum se spune „la mâna lor”, ceilalţi trebuie să aştepte paşii greşiţi ai primelor două clasate. La sfârşitul săptămânii va începe şi returul ligilor 2 şi 3. Trebuie să recunosc că sunt plăcut impresionat de ceea ce se întâmplă la Damila Măciuca. Pe lângă ceea ce am mai spus legat de promovarea imaginii, conducătorii Damilei au înţeles că investiţia nu se limitează doar la plata salariilor, a deplasărilor şi a baremurilor de arbitraj, acestea reprezentând doar o temelie a banilor cheltuiţi – strictul necesar. Damila arată bine din toate punctele de vedere şi dacă merg pe aceeaşi linie au toate şansele să ajungă forţa numărul 1 a fotbalului vâlcean. Nu trebuie să uite însă un aspect: fotbalul este un joc. Un joc murdar atunci când interesele sunt mari… Mă întrebam într-un editorial despre echipa (încă fanion a judeţului) „ ce-i lipseşte CSM-ului?”, iar răspunsul trebuia să vină până la startul returului. Spuneam că altfel începem să ne obişnuim cu răul şi nu e bine. Cu părere de rău cred că CSM-ul s-a obişnuit cu răul. Deşi diriguitorii clubului ne spun că totul va fi bine, puterea obişnuinţei este, de multe ori devastatoare. Mai ales când te obişnuieşti cu  mediocritatea. Dacă (şi sper din suflet să fie aşa) CSM-ul se va salva de la retrogradare atunci trebuie să-i mulţumească lui Adrian Mititelu. Pentru că fără contestaţia lui adusă statutului FRF nu cred că CSM-ul avea vreo şansă la cum se prezintă acum. Trăim cu iluzia că ceea ce se vede în dreptunghiul verde din Zăvoi aduce a fotbal. Vedem însă un spectacol trist şi penibil oferit de nişte băieţi interesaţi mai degrabă de bani, femei, silicoane (a se citi ţâţe!), discoteci sau maşini, decât de cum se face un sprint, cum se dă o centrare sau cum se bate o lovitură liberă. Aici avem alte treburi, nu ne ocupăm cu jocul. Poate şi pentru că unii nu avem valoare. Doar când toate astea vor fi de domeniul trecutului şi când se va face cu adevărat curăţenie abia atunci vom putea spera la fotbal. Viitorul acesta pare însă mult prea îndepărtat de CSM. Am trăit, trăim şi vom trăi, în continuare, cu speranţa. Şi cu iluzia fotbalului de calitate.

• Ec. Mădălin DOBRE