DESPRE AMBIŢIE, PERSEVERENŢĂ ŞI RĂBDARE
Nu ştiu de ce, poate vine de undeva din subconştientul meu, dar am ales să vorbesc astăzi despre ambiţie, despre perseverenţă, despre răbdare. Trei cuvinte esenţiale, fireşti, comune care pot caracteriza un mod de viaţă. Un model de viaţă, pentru mulţi dintre noi, adoptat de oameni cu adevărate calităţi.
Sportul… Întrecerile… Perfecţiunea fizică… Jocurile… Toate acestea erau pentru vechii greci nu doar nişte simple cuvinte rostite de mici grupuri de oameni fanatici care nu-şi doreau nimic de la viaţă. Grecii, civilizaţia care în antichitate a revoluţionat toate ramurile ştiinţei, considerau semi-zeu sportivul care era devotat în întregime vieţii sportive. Şi aproape că nu putem să-i contrazicem, deoarece ei au inventat şi au pus bazele Jocurilor Olimpice. Deoarece este asemănat cu un semi-zeu el trebuie să aibă şi calităţile lui: cinstit faţă de adversari şi suporteri, cu o voinţă de neclintit, ambiţia de a-şi depăşi limitele, iubire pentru ceea ce face ,modestie fata de ceilalţi, etc. Aceste însuşiri îmbinate cu mult antrenament vor aduce sportivului nu numai glorie, ci şi respectul celorlalţi.
Ce este ambiţia? De ce nu toţi o au? Mulţi nici nu cunosc acest factor. De fapt, zic că-l cunosc dar nu au făcut nimic să dovedească că l-ar cunoaşte!
Ambiţia… cei care o au s-au născut cu ea sau poate au căpătat-o în timp. Ambiţia e forţa pe care o deţii, e hotărârea şi totodată dorinţa pe care vrei să ţi-o împlineşti. Deci, dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, lupţi. Nu laşi nimic baltă, nu te dai bătut şi ajungi „la destinaţie “. Când un lucru îţi place cu adevărat laşi “neputinţa” la o parte şi faci tot ce-ţi stă în puteri pentru a nu regreta sau a nu te învinovăţi mai târziu.
Ambiţia provine din psihicul unei persoane, conturează puterea şi dorinţa de a triumfa, dar nu mulţi ştiu că acest factor este periculos dacă devine excesiv la o persoană! Poate transforma un om dintr-o persoană normală într-o persoană care pune beţe în roate în viaţa de zi cu zi! Unii sunt prea săraci, alţii prea bogaţi cu acest factor! Drept urmare, ambiţia este bună, dar nu în exces.
De ambiţie se leagă perseverenţa. Perseverenţa e.. continuitatea şi rezistenţă în timp, cam aşa ceva. Este stăruinţă şi neclintire. Dacă începi ceva, ideal ar fi să termini. Dacă te pierzi pe drum, aici apare perseverenţa. Indiferent de piedici, dacă ai perseverenţă, găseşti drumul mai departe şi continui până la ţinta ta.
Nu poţi să ai perseverenţă dacă n-ai răbdare. „Cu răbdarea treci şi marea” , chestia asta spune multe. Adevărul e că dacă n-ai răbdare nu ajungi prea departe. Răbdarea pare a fi într-adevăr o virtute. O virtute ce mulţi nu o au. Răbdarea-i focul ce ne căleşte voinţa. Cele trei calităţi sunt calea spre o lume plină de oameni împliniţi (ştiu, sună profund). Dar e păcat că trăim în preajma unor persoane pentru care viaţa înseamnă doar „trecerea timpului”. Câteodată, mi se face scârba de tot. Şi simt nevoia să evadez.
Mădălin DOBRE
