Degradarea umană a devenit literă de lege

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

După revoluţie, degradarea umană a devenit literă de lege. Voi da două exemple, total diferite, unul din viaţa civilă, iar altul din fotbalul românesc. În staţiunea Băile Govora, era un poliţist pe nume Suciu Vasile, care într-adevăr îşi respecta meseria. Având şi o alură de sportiv, era primul trimis de către superiori în misiuni ceva mai periculoase – bătăi provocate de indivizi certaţi cu legea prin discoteci, cârciumi etc. Erau de notorietate scandalurile provocate de un ţigan – Braşoveanu – care, ori de câte ori dădea nas în nas cu acest poliţist, era „altoit” pe bună dreptate. Acest ţigan avea şi prostul obicei de a-şi exersa calităţile de mare pilot pe un drum cu restricţie în privinţa vitezei, 30-40 km la oră.
Într-o zi ca oricare alta, a fost somat de acest poliţist să oprească la semnalizarea cu paleta, iar ceea ce a urmat întrece orice închipuire: l-a luat pe acesta în plin cu maşina, aruncându-l în sus vreo 2 metri, după care a fugit de la locul accidentului. Foarte puţini îi dădeau şanse de supravieţuire, având multiple lovituri la cap şi picioare a scăpat cu viaţă şi datorită robusteţii sale. Viaţa pentru el a devenit un calvar din acea clipă. Tratament medicamentos şi fizioterapie pe toată perioada vieţii. Statul român (Poliţia română) a găsit de cuviinţă să-l recompenseze cu un gest mizerabil. După ce s-a refăcut câtuşi de puţin l-a reprimit la serviciu cu o jumătate de normă. După câţiva ani, i s-a adus la cunoştinţă că mai bine trebuie să iasă la pensie (una mizerabilă, bineînţeles), la o vârstă când alţii îşi fac planuri de viitor.
Aşadar, pe de o parte, un om mutilat pe viaţă, iar pe de alta un individ care a făcut 3-4 ani de puşcărie după care a devenit liber ca pasărea cerului. Pe omul legii, statul român – Poliţia română – l-a tratat ca pe un nimic!
O atitudine cu totul diferită am întâlnit însă în sport.
Am urmărit cazul fotbalistului Mihăiţă Neşu. Tot la serviciu (fiind un jucător profesionist) a suferit un accident groaznic. Dar olandezii îl tratează în continuare ca pe un om normal cu toate că se află într-un scaun rotile. Cei de la Utrecht i-au reînnoit contractul, iar în plus este ajutat şi în plan fotbalistic ca să-şi deschidă o Academie de fotbal. În paralel, încurajează micuţii cu probleme să facă sport.
Olandezii ne dau un exemplu că şi străinii sunt trataţi cu acelaşi respect (bineînţeles dacă ai fost corect faţă de ei). La noi, ferească Dumnezeu să te accidentezi pentru că eşti văzut ca un invalid, iar clubul la care eşti legitimat încearcă din răsputeri să scape de tine, dacă se poate. Şi asta în propria ţară!
Poate tocmai de aceea, e frumos gestul ziaristului Cătălin Tolontan de la „Gazeta Sporturilor”, care i-a propus lui Mihăiţă Neşu să fie editorialist!

• Dănuţ OMEAG