Acasă Editorial CFR Cluj sau cea mai frumoasă campioană

CFR Cluj sau cea mai frumoasă campioană

261
0

COLŢUL MICROBISTULUI

Sunt sigur că un astfel de titlu va intriga, ştiind cum a câştigat CFR Cluj campionatul României la fotbal, ediţia 2011/2012. Meciuri de slabă calitate, lipsă de valoare a jucătorilor, jocuri suspecte de non combat sau de influenţe din partea caselor de pariuri, arbitraje cu greşeli mai mult sau mai puţin intenţionate, contracandidate pe măsură.
În acelaşi sezon, în ţara unde cluburile sunt cotate la bursă, primul loc s-a decis în minutul ‘94 al ultimei etape din sezon. A fost poate cea mai frumoasă campioană din istoria fotbalului. În anul 2008, clubul a fost preluat de petrol-şeicul Mansour, deţinătorul lui The Abu Dhabi United Group, care în patru ani a investit  aici 1,2 miliarde de euro. A construit o multinaţională formata din jucători foarte buni, dar nu vedete, proveniţi din 19 tari, fotbalişti dornici de performanţă şi nu “obiecte” de marketing. Trecuseră 44 de ani şi două zile de la ultimul titlu câştigat de cei supranumiţi „cetăţenii”, atunci când aceeaşi rivală din acest sezon i-a fost contracandidată până în ultima etapă. Acum a câştigat campionatul în faţa unor grupări de tradiţie din ţara unde s-a inventat fotbalul, în condiţiile în care echipa care va juca finala Champions League nu a prins podiumul. Echipa cu care s-a mers umăr la umăr (mult mai titrate) e din acelaşi oraş şi a dat lumii una din primele zece team-uri „all-time” la sfârşitul anilor ’90. Doi jucători din celebrul dream-team încă mai jucau şi astăzi: Paul Scholes şi Ryan Giggs. După o cursă în doi, în care „cetăţenii” au plecat ca din puşcă la începutul sezonului, menţinând un avans de cinci puncte mai multe etape (graţie şi victoriei cu 6-1 chiar pe terenul rivalei). Diavolii roşii au revenit, astfel că la jumătatea sezonului cele două echipe se aflau la egalitate de puncte. Însă cu şase etape înainte de finalul sezonului, Manchester United avea un avans de opt puncte în faţa celor de la Manchester City, care  trebuiau recuperate de trupa lui Roberto Mancini. După un 1-0 pe teren propriu împotriva trupei lui Sir Alex Ferguson, Manchester City devenise din nou favorită!
Înaintea ultimei etape, cele două concitadine erau la egalitate de puncte, despărţite doar de golaveraj. City juca acasă împotriva unei posibile retrogradate, QPR (doar jocul rezultatelor o putea salva in cazul unei înfrângeri), iar o victorie îi asigura primul loc, graţie meciurilor directe şi a golaverajului. Cealaltă Manchester juca în deplasare la Sunderland, la fel ca acum 44 de ani, când „cetăţenii” luaseră ultimul titlu! Ambele au deschis scorul în prima repriza, dar favorita la titlu s-a văzut egalată la un contraatac imediat după reluarea jocului. Daca în celalalt meci scorul a rămas neschimbat până la final, United controlând jocul, totul depindea acum de rezultatul „blue-albilor”.
Şi a venit minutul 66 şi 6 secunde: stupoare pe Ettihad Stadium, atunci când oaspeţii preiau conducerea pe tabelă, spre deziluzia celor 48.000 de mii de fani cărora nu le venea să creadă că pot scăpa titlul atât de mult aşteptat, chiar pe teren propriu. Asaltul „cetăţenilor” la poarta oaspeţilor a fost copleşitor, fapt demonstrat de statistica meciului: 81 % posesie în favoarea gazdelor, 19-0 la cornere, 44 de situaţii de gol faţă de 3 ale QPR, din care a şi marcat două goluri! Termometrul stadionului indica cifra 13 la temperatura, iar calendarul arăta ziua de 13 mai 2012. Oaspeţii jucau de mult în 10 oameni, dar mingea nu intra în poartă. Să fi fost asta ziua cu ghinion pentru echipa care dominase Premier League 28 de etape din 38?
Minutul 90: centralul arată cinci minute de prelungire, dar nimic nu anunţă că mai poate fi schimbat ceva. Regizorul transmisiei TV insistă pe un banner al suporterilor gazdelor „Loud, Proud, Loyal”, care încă mai sperau într-o minune. Niciun suporter nu părăsise tribuna, deşi numai o minune se mai putea întâmpla. La casele de pariuri, nimeni nu mai pariază „live” pe City.
Minutul 91 şi 30 de secunde: corner executat de pe partea dreaptă, Dzeko se înalţă şi pune capul la centrare, făcând 2-2. Stadionul devine un vulcan albastru! Se reia jocul, City recuperează mingea, o aruncă în careu, Balotelli cade, dar cu un ultim efort împinge balonul pentru Aguero venit din spate, întra în careu, evită o alunecare la disperare şi, din colţul careului mic, şutează pe lângă blocajul altor doi apărători adverşi şi… goooollllll! Ginerele lui Maradona aduce din nou titlul pentru City, într-un meci în care din 27 de pase date de cel supranumit Kun, una singură a fost greşită. Comentatorii englezi de la Sky News exultă: cele mai frumoase două minute din istoria fotbalului! Eroica echipă londoneză a cedat la ultima fază a meciului. Oaspeţii, deşi epuizaţi fizic, dar fără să ştie dacă au retrogradat sau nu, s-au repezit şi şi-au îmbrăţişat învingătorii în cel mai pur spirit de fair-play, după ce au fost la un pas să-i aducă în pragul infarctului.
S-a născut astfel cea mai frumoasă campioană după un campionat nebun şi un final dramatic. Joe Hart, Aleksandar Kolarov, Vincent Kompany, Gael Clichy, Joleon Lescott, Kolo Toure, Pablo Zabaleta, Micah Richards, Gareth Barry, Nigel de Jong, James Milner, Sami Nasri, David Silva, Adam Johnson, Yaya Toure, Mario Balotelli, Edin Dzeko, Segio Aguero, Carlos Tevez sunt eroii de legendă ai lui Manchester City. În lotul lărgit al „cetăţenilor” s-a aflat şi longilinul goal-keeper roman Costel Pantilimon, urcat şi el pe podiumul de premiere. Acum devine evident că sintagma „cea mai frumoasă campioană” din titlul articolului nu reprezintă supranumele campioanei României, ci este doar alternativa ei („sau” având înţelesul unei alegeri) pentru că întotdeauna valoarea şi spectacolul triumfă în faţa mediocrităţii şi falsului.
Să auzim numai de fotbal!

• Ec. Gabriel ALBINARU